In asteptarea ploii

care dadea semne de ieri ca e pe-aproape, culeg si ultima tufa de coacaz rosu si tot in asteptare, par si insectele ce le zaresc in drumul meu 🙂

doar albinele in mare graba, colinda florile albastre ale cicoarei cultivate si ale clopoteilor ce cresc spontan, la capatul gradinii 🙂

Mi-a fost ciuda

intr-o dimineata devreme cand am vazut „spumele” proaspat depuse pe firele uscate de iarba, deci mi-a fost tare ciuda (pe mine, sigur) ca, dupa ce-am gasit si omida, nu m-am straduit destul sa prind in imagini si fluturasii, ca masculii zboara de cateva saptamani 🙂

dar gata, uite minunea,  Penthophera morio  a ajuns si-n palma mea; nu-mi fac iluzii c-o sa gasesc degraba si femela ca sa am tabloul complet,  da’ stau bine, pana acum 🙂