E duminica

si am iesit afara doar pe la amiaza ca toata dimineata a plouat cu soare 🙂

la ora aia puteam ajunge oriunde insa mai sus de padure, vantul era atat de aprig incat stand pe loc si uitandu-ma la nori ma apuca ameteala (aveam impresia ca ei stau pe loc si ma misc eu) asa ca am schimbat directia spre un loc in care n-am mai fost demult 🙂

Se vad

in departare crestele inzapezite ale muntilor si in curand, ca e aproape decembrie va ajunge si pe aici insa pana atunci, pe deal e soare si e bine 🙂

la marginea unui paraias vad o musca de piatra si n-aveam idee ca o lipitoare (Hirudo medicinalis) se poate misca si ascunde atat de rapid incat sa n-o pot surprinde intr-o poza 🙂

Pe frunzele ude

calc usor, nici un zgomot nu se aude caci gandurile mele au ramas intr-o zi de vineri depanate intr-un ghem, la intrarea in padure 🙂

vad ciuperci pe care le stiu, incerc sa le surprind formele si frumusetea iar la grupul de ghebe si la pastravul de fag, argumentele mele pro si contra (de a le culege) s-au batut cap in cap si sigur ca cele cu n-am au fost mai amuzante si-au castigat asa ca toate au ramas acolo… pana data viitoare 🙂

E vineri

si no, ar fi tare fain sa am o poveste de genul „cobor in sat” si sa va spun cum am constat ca a disparut subit buda la o casa din vecini insa, am ales sa s-o tai la padure, dupa un frumos rasarit de soare 🙂

prin livada mare, cea neingrijita sunt multe pasari sedentare, vad si-un cuib la inaltime, care sunt suta la suta sigura (cat e plus sau minus, chiar nu conteaza) ca-i de veverita si ajung la padurea-n care frunzele-s ude sii…  daa, nu suna sub talpi 🙂