Ies pe deal

spre seara cand norii s-au dus la vale si ma bucur de natura pura in adierea vantului, cantec de pasari, greieri si de alte ortopteere, gasesc 3-4 ciuperci de camp pe care de data asta, le adun 🙂

in padure se vad orhidee, gasesc cativa galbiori pe care clar, nu-i las si apoi, ca o ironie, gasesc o multime de hribi 🙂 pai, de cand ma stiu n-am gasit atatia la o iesire si culegand unul cate unul, ma trezesc zambind la un gand… moment in care fac stanga-imprejur si-mi continui drumul ca deja am prea multe ciuperci si-s prea grele (de carat) pentru mine 🙂

Se unduiesc

usor firele subtiri de colilie si aproape aud, la Briza maxima, tremuratul florilor in adierea vantului si in linistea de acol0 🙂

m-am bucurat de peisaj insa nu multa vreme ca mi-a sunat telefonul; ca nu stiu cum se face ca ma prinde, mai mereu pe dealuri si ne-am pus la povesti pana cand soarele a disparut sub linia orizontului 🙂