Cand, intr-o primavara

a nins in aprilie si s-au rupt multe crengi prin pomi, n-aveam o scara sa le dau jos; am vrut sa imprumut una, dar afland respectiva persoana intentiile mele, mi-a zis masurandu-ma cu-n zambet ironic: „NU POTI!

am acceptat atunci ca nu mi-o imprumuta si-am zambit la ironie; acum am o scara pe masura (si e mea) cu care, sigur ca pot 🙂

No, m-am hărnicit

si io… am dat jos perele din peri (ca am doi) si au intrat in vreo 20 de saci; nu va spun toata povestea, insa m-am gandit la un moment dat cum ca… ce ardeleanca as fi io cu atatea fructe prin livada sa n-am prin casa si J.D.P… 🙂 unul bun, pentru musafiri;

apoi pentru cine nu stie, J.D.P este jinarsul de pruna, dar in lipsa prunelor este super si cel de pere… zic eu, ca de fapt,  habar n-am ce gust are 🙂