E vineri

si no, ar fi tare fain sa am o poveste de genul „cobor in sat” si sa va spun cum am constat ca a disparut subit buda la o casa din vecini insa, am ales sa s-o tai la padure, dupa un frumos rasarit de soare 🙂

prin livada mare, cea neingrijita sunt multe pasari sedentare, vad si-un cuib la inaltime, care sunt suta la suta sigura (cat e plus sau minus, chiar nu conteaza) ca-i de veverita si ajung la padurea-n care frunzele-s ude sii…  daa, nu suna sub talpi 🙂

A adiat

vantul  toata noaptea asa ca dimineata, gradina e uscata cand trec prin ea sa vad cu ce incep si sigur, de data asta, rosiile au prioritate 🙂

apoi trec la fasolea oloaga pe care o tine volbura, mai are si cateva afide si-s tare mirata cand din tufe cad 2-3 omizi; tai si pun in roaba toata mazarea mangetout fara sa am idee cine o curata s.a.m.d; ma uit spre livada ca iarba cosita s-a uscat si chiar trebuie adunata, sigur nu azi, poate maine 🙂

M-am prins

tarziu ca ziua e cu rosu-n calendar si ca doar masina mea de tuns iarba suna prin sat 🙂 sigur, nu m-am oprit, insa am facut cateva pauze in care mi-am vazut merii si partea cu iarba mare din care eu nu ma mai vad…

si cum, intr-o ladita din beci aveam niste cartofi incoltiti, compostul pregatit, iarba verde proaspat tunsa, am mai pus de-o cultura de cartofi 🙂

Dupa asfintit

aseara, s-a pornit un vant aprig pe dealuri si-am ajuns acasa pe scurtatura, adica prin livada mare de la marginea satului 🙂

afundandu-ma prin iarba inalta, ce-n unele locuri trece cu mult de mijlocul meu,  vad plantele obisnuite ce-nfloresc in iunie la soare si cele ce cresc prin locuri umbroase 🙂