Ma intorc

spre seara, povestea e cam lunga insa o sa raman la gale noi vazute prin stejari facute de Andricus quercuscalicis, multe fire de usturoi,

multi fluturi si calugarite, o omida rosie, foarte vioaie care mai mult ca sigur e Cossus cossus si m-a incantat pufulita cu modul ingenios in care isi disperseaza semintele 🙂

Pe deal

n-am prea fost luna asta si simt, asa putin ca o parte din vara a cam trecut pe langa mine insa azi, ca-i duminica, il stabat la pas si nu ma grabesc defel, ma uit cu zambet ce flori au mai ramas prin iarba uscata si prin care sar diverse ortoptere 🙂

ajung la padure si pe masura ce avansez constat ca pasarile nu mai canta, ca doar vantul sufla printre crengi si de pe frunze cad cu zgomot, picaturile ramase de la ploaie; mai sus aud turma de oi si cum n-am chef sa-mi tulbur o dimineata linistita, schimb directia fara sa ies din padure si dupa ore bune ma intorc in sat, prin alta parte 🙂

Aproape de amiaza

ne-am pornit la drum, cu voie buna si soare pe cer si ne-a fost bine, c-am mers mai mult prin padure iar pe sus adia vantul 🙂

de data asta, am fost cuminte si nu m-am (prea) abatut de la traseu iar cand intalneam oameni zambeam, pentru ca cei cu care eram dadeau primii buna ziua 🙂 – ca eu n-o fac, de obicei; pe dealurile din jurul satului infloreste liliuța, semn clar ca a venit vacanta si desigur, vara 🙂

Cand tunetele

s-au auzit in departare am facut cale-ntoarsa, insa nu m-am grabit 🙂

de data asta aveam la mine, ei nuu… nu o pelerina ci o umbrela deci nu mi-a pasat prea mult de ploaie insa aproape de casa mea, apa curgea pe drum si asta a devenit o problema 🙂 ia ghiciti… ce am facut?!

Le vad

adeseori, perfect camuflate si nemiscate si mai aud de multe ori eii nuu, nu de la omizi ci de la oameni cat de tare… le displac 🙂

insa ele exista, ca ne plac sau nu nu plac si daca, fara sa-ntinzi mana ca s-o strivesti ai suficienta rabdare sa te uiti la una, poti incerca sa-ti imaginezi ce fluture va iesi din ea 🙂