zambet si inspiratie
putin peste noapte si s-a dus toata zapada; azi, pare o zi de primavara in care iti vine sa pui ceapa in gradina, daca nu te uiti in calendar 🙂
de cateva zile, nu mai sunt temperaturi cu minus si peste noapte mereu se schimba ceva; fara sa fac nimic, ma uit la musuroaiele de cartita aparute prin cele mai nepotrivite locuri si sper sa nu-si schimbe directia ca mai are putin si ajunge la poarta 🙂
de ianuarie mai sunt mici petice inghetate de zapada si se vad din ce in ce mai multe locuri cu verdeata 🙂
si prin tufele joase de arbusti se vad cuiburi parasite de pasarele 🙂
ierneaza broscute si formele de gheata tot cresc si-n ianuarie 🙂
prin gradina, sticletii (Carduelis carduelis) culeg seminte mici de cicoare;
nu m-am dat pe brazdă, cum mi s-a prezis initial; fără absolut nici un ajutor din partea mea, localnicii s-au încurcat și chiar s-au pierdut de tot în povești incalcite, tesute cu fire colorate in jurul persoanei mele; nu le știu pe toate de la cap la coadă dar pe cele auzite, zău ca nici măcar eu, cu toată imaginatia mea, n-as fi reușit să le inventez 🙂
in schimb, eu am reușit după multă vreme să asociez fiecare persoană cu casa in care locuiește sau invers, le știu unora numele mic, la putini si numele de familie; mai stiu si care cu care sunt neamuri și sunt renumită ca nu dau „buna ziua” cand trec pe drum 🙂 eii, stati asa… stau de vorba cu unii oameni si sunt inaccesibilă pentru altii, salut prima doar doamnele in varstă si le intreb de sănătate, dar atat; restul persoanelor- dacă mă salută bine, dacă nu la fel de bine, pentru mine 🙂
după patru ani, pot să afirm că relatiile mele cu localnici s-au așezat pe un făgaș de normalitate…
s-au facut fix patru ani de cand am ajuns prima data in zona in care locuiesc acum (insa total necunoscuta pentru mine atunci); da, a fost intr-o zi din luna ianuarie si vremea era ca si acum, soare si putina zapada; atunci casa nu avea terasa si nu am vazut orizontul cum il vad acum dar am vazut multimea copacilor din jur, copaci pe care, in imaginatia mea, i-am inverzit, i-am inflorit, s.a.m.d. (cei care ma cunoasteti personal stiti continuarea); m-am intors definitv la inceput de martie si cei patru ani, ei nuu, n-au trecut ca o clipa, ci zi dupa zi, cu zâmbet si cu multa munca 🙂
tot de curand am fost intrebata, cum e viata mea aici… pai, pun pariu ca ati vrea sa stiti ce am raspuns… și poate va spun candva, dar nu azi 🙂
pamantul si totusi sunt plante care rasar din el si altele ce infloresc…
sub razele soarelui afara nu e frig si prin livada mai am vreo doi meri de curatat; in rest, pe la tara, in ianuarie e liniste si pace 🙂
de acasa pe jos desigur, dupa ce s-a facut ziua si n-au mai fost autobuze, spre municipiul capitala de judet; dar ma stiu, sunt o tipa norocosa si asta fara sa-mi consult horoscopul 🙂
totul a mers struna, acum am parolele, pozele si ce mai eu aveam pe laptop, plus ca am ajuns acasa tot pe ziua, desi n-am mai prins autobuzul direct; am si cateva povesti dar sunt despre oameni si pe astea nu prea le spun 🙂
ceata a ramas pe vai, de multe zile, pe deal sunt semne de primavara 🙂
sigur, asta nu inseamna ca deja vine dar nu-i nici foarte departe; asa ca incet, ardeleneste, am inceput sa-mi curat pomii din livada 🙂
pe vai si la orizont de zile intregi 🙂
cer albastru, soare si peisaje de basm pe deal, in fiecare zi 🙂
macesului, Eulecanium tiliae insecte din familia Coccidae ;
cea mai mare parte sunt carcase goale ale femelelor dupa ce au depus oua si au ramas lipite 🙂