zambet si inspiratie
calc usor, nici un zgomot nu se aude caci gandurile mele au ramas intr-o zi de vineri depanate intr-un ghem, la intrarea in padure 🙂
vad ciuperci pe care le stiu, incerc sa le surprind formele si frumusetea iar la grupul de ghebe si la pastravul de fag, argumentele mele pro si contra (de a le culege) s-au batut cap in cap si sigur ca cele cu n-am au fost mai amuzante si-au castigat asa ca toate au ramas acolo… pana data viitoare 🙂
si no, ar fi tare fain sa am o poveste de genul „cobor in sat” si sa va spun cum am constat ca a disparut subit buda la o casa din vecini insa, am ales sa s-o tai la padure, dupa un frumos rasarit de soare 🙂
prin livada mare, cea neingrijita sunt multe pasari sedentare, vad si-un cuib la inaltime, care sunt suta la suta sigura (cat e plus sau minus, chiar nu conteaza) ca-i de veverita si ajung la padurea-n care frunzele-s ude sii… daa, nu suna sub talpi 🙂
uscate pe care le-am pus la compost descopar si cateva molii 🙂
si cativa pradatori, activi inca; sub un lemn gasesc un paianjen pe care-l stiu si nu ma mai mir ca tot pe acolo sunt si cativa crustacei terestri 🙂
de la bruma sunt toate plantele ramase in gradina 🙂
si unele inca rezista bine, de mai multe zile; mai in gluma, mai in serios azi ma gandesc sa mai adapostesc cateva dintre ele, mai ales ca am soiuri de varza pe care nu le-am mai cultivat niciodata 🙂
cu minus 3 grade prin gradina, cu strat gros de bruma si ieri, condurasi nu s-au mai ridicat 🙂
spre sfarsit de noiembrie, zilele cetoase care ma tin in casa cu cele insorite in care ies in natura 🙂
si in care mai sunt (inca) mici pete de culoare 🙂
de ciuperci lignicole, par la fel ca-n anii trecuti insa fiecare este diferita 🙂
e ceata si liniste prin padure, frunzele-s ude si nu suna sub pasii mei 🙂
in poze cerul, la care m-am uitat din cand in cand trecand ieri prin padure 🙂
ies zilnic si pasesc incet prin iarba uscata, de toamna 🙂
mai sunt cosasi si lacuste, turte uscate, frunze colorate si peste tot, au aparut florile mici si galbene de potentilla 🙂
ceata urca spre seara si ramane pe deal pana tarziu cand se ridica luna 🙂
insa dimineata vine senina si ceata e locul ei, prin vai (cu poze de imprumut, ca nu-s ale mele 🙂 )
si cobor mai jos de sat sa caut o floare (n-am gasit-o toamna asta) si sigur ca ma intorc acasa pe alte ulicioare si acum, n-am cuvinte… adica am, insa nu vreau sa spun ce surprinsa si fara zambet am ramas
cand am trecut prin sat si am vazut copaci imensi, taiati si transformati in lemne de foc la unele case si la altele, oameni adunand in gramezi frunzele de nuc si fumul inecacios, se imprastia pana mai sus de curtea mea 🙂
