In septembrie

in zorii fiecarei dimineti doar viespile de hartie aveau treaba prin parul din curte; dar intr-o dimineata, din par zbura o molie si se aseza fix in dreptul meu, ca o provocare… ei, n-a fost una mare, este Camptogramma bilineata si-am lasat-o in pace …

dimineata de azi este fara zumzet de viespi, fara molii in zbor, doar picaturi de apa prin par, cu cer gri dupa ploia rece de ieri …  e toamna 🙂

La coltul

unui zid de piatra, la peste doi metri inaltime am gasit o tuia, pe care n-am semanat-o nici n-am plantat-o eu:)

pana la primavara am timp sa ma gandesc ce sa fac cu ea, ca acum nu-mi trece nimic prin minte si recunosc ca nici nu stiu conditiile in care creste… daca aveti recomandari, tin cont de ele 🙂

Dupa fiecare

serie de…” nu stiu cum se cheama”, cazangiul duce ramasitele in locuri doar de el stiute si fara sa se uite in spate sau pe unde trece, le pierde pe drum;

fericiti ca apa curge iar pe teava la halau deci si prin curtile lor, satenii n-au nici o treaba cu treburile celui mai de seama  ungur din sat… (con)satean ?!?

De seamă = important, însemnat; cu trecere.)

Se hranesc

cu frunze de crucifere, spontane sau cultivate; si cele ale ridichilor de iarna

au fost foarte aproape de florile de morcov, pe unde s-au hranit toata vara; in imagini sunt larvele lor, pe care vazandu-le si chiar daca le stii din prima, te minunezi cum dintr-0 insecta portocalie iese o larva indigo…. daa, stiu are si putin negru;