zambet si inspiratie
ca doar atatea au germinat pe gramada veche de compost, dovleacul de copt s-a intins si la soare, in gradina si la umbra marului, in livada 🙂
sub mar nu s-au prea copt iar dintre cei copti in gradina, unul a fost nici la stanga, nici la dreapta ci fix pe traseul galeriilor de soareci; curata ironie 🙂
buburuzele, zburand la intamplare si prin curte si pe dealuri 🙂
si-n gradina, la vedere, pe diverse plante inca mai sunt larve 🙂
am zarit o larice mare (Larix decidua) si cateva mai mici 🙂
acum ca le stiu locul prin palcul de conifere, o sa le observ mai des 🙂
cea buna de mancat e in alta parte a gradinii, astea sunt „de sacrificiu” 🙂
capcane pentru afide si dupa cum se si vede, au functionat 🙂
chiar n-am timp de nostalgia ce-ncearca zadarnic sa ma prinda in fiecare an, in luna octombrie 🙂
si-nsorite din octombrie cu diverse insecte 🙂
cu iarba uscata ce le inconjoara, unele pietre sunt pline de verdeata si acum;
diverse plante, care raman verzi indiferent de anotimp 🙂
de drumul meu aud cainii de la turma de oi&capre si ma hotarasc sa cobor in padurea in care mi-as putea petrece ore intregi dar… nu azi 🙂
deci cobor, apoi urc si cobor iar in urmatoarea vale oprindu-ma pe versantul insorit, pe care mai zboara fluturi, sar lacuste si cosasi, se mai vad si pui de gusteri printre pietre, intr-o zi insorita de octombrie 🙂
au coaja atat de tare ca eu abia reusesc s-o tai cu cutitul 🙂
cum sa nu zambesc, la cat de determinata a fost omida asta sa ajunga la miez… prea usor s-a lasat dezlipita 🙂
