Cand, intr-o primavara

a nins in aprilie si s-au rupt multe crengi prin pomi, n-aveam o scara sa le dau jos; am vrut sa imprumut una, dar afland respectiva persoana intentiile mele, mi-a zis masurandu-ma cu-n zambet ironic: „NU POTI!

am acceptat atunci ca nu mi-o imprumuta si-am zambit la ironie; acum am o scara pe masura (si e mea) cu care, sigur ca pot 🙂

In gradina mea

este zapada si nu-mi fac griji ca o sa ma aglomerez cu lucrarile prin ea; stiti deja, ca incepand cu  a doua decada  putem pune cateva seminte 🙂

pentru ca nu sap pamantul, patrunjelul rasare singur an de an, loboda la fel, spanacul l-am semanat in toamna, mai ramane sa-mi pregatesc mazarea si hasmele si sa-mi fac un plan… dar fiecare lucru, la vremea lui 🙂