Cale lunga

prin iarba uscata si mare, trecand peste multe razoare si gasind cu greu o cale de trecere pe langa tufe de arbusti teposi ajung in vale 🙂

pana acum, n-am mai auzit intr-o zi de vara, atatea ortoptere striduland simultan si toate gandurile mele au fugit amutit ca n-aveau loc de ele; jos, langa paraias, vazand paunite (Calopteryx splendens), verzi si albastre am zambit si fara nostalgie mi-am amintit de un loc, unde vara erau atat de multe ca mi se asezau in palma 🙂

Prin curte

zboara cu zgomot croitorii mari, in pozitie verticala si  din cand in cand, mai „inventariez” printre treburile mele, aparitia altor insecte 🙂

pe unele le stiu, la altele ma intreb ce cauta prin curte si apoi ma lamuresc, la tipule mereu ma opresc cand isi depun ouale in sol… ca-s fascinante 🙂