Mai incet

ca un melc am mers azi ca fiind duminica, nici prin gand nu mi-a trecut sa stau acasa insa mi-am promis sa n-am idei crete pentru ca stiam exact unde vreau sa ajung si ce vreau sa gasesc acolo 🙂

sigur ca am fost tentata s-o iau de-a dreptul, pieptis pe stanci ca de data asta aveam papucii potriviti insa fara parazapezi m-am abtinut ca n-aveam chef sa dau peste o anume specie de reptile desi pana la final, tot mi-au iesit in cale doua soparle 🙂

La amiaza

ies din sat si schimb directia de cava ori ca sa nu intalnesc turme de oi sau chiar pe cea de vaci, ajungand in vale, cam departe desi n-am planuit 🙂

spre seara, dupa ce ajung acasa realizez cat de tare ma dureau picioarele si asta sigur, din cauza papucilor, care n-au fost tocmai potriviti pentru o asa plimbare; am gasit si-un saschiu (Vinca herbacea), nemaivazut de mine pana acum 🙂

In zori

nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂

spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂