S-au risipit

norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe  🙂

nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂

Acoperit de nori

a fost cerul dimineata, soarele de-abia s-a zarit iar mai tarziu, s-a pornit vantul si-o ploaie rece, ce m-au tinut o vreme in casa 🙂

dar ploaia s-a oprit si la amiaza, m-am dus… dupa mure, sa termin jeleul ala cu fructe de padure si de acolo mai departe, chiar daca stiam ca pe o asa vreme… pe deal, nici macar cosasii nu sar 🙂

Cu povesti

incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂

cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂