Nu departe

de drumul meu aud cainii de la turma de oi&capre si ma hotarasc sa cobor in padurea in care mi-as putea petrece ore intregi dar…  nu azi 🙂

deci cobor, apoi urc si cobor iar in urmatoarea vale oprindu-ma pe versantul insorit, pe care mai zboara fluturi, sar lacuste si cosasi, se mai vad si pui de gusteri printre pietre, intr-o zi insorita de octombrie 🙂

Mi-am uns

balamalele de la portita (scartiau cam tare in ultima vreme si-mi alertau vecinii cand plecam eu de-acasa) si m-am dus; pai m-am dus… hmm, dupa cochilii de melci (?!) in livada plina de nuci…  de la un capat al satului 🙂

constienta ca nu s-a depus bine praful peste ultima poveste cu care am ajuns iar in topul barfelor din sat (cum ca as fi fost intr-un loc in care eu chiar n-am fost) mi-am luat de data asta si rucsacul si dupa ce am adunat doar atatea cat sa nu ma incurce la mers, am hoinarit in voie ieri, cateva ceasuri prin natura…