Un cer albastru

si zgomotele din sat m-au scos din curte tarziu, dupa-amiaza; fara tinta m-am tot dus, prin padure pana sus fara s-ascult un gand care, mai in gluma, mai in serios, la fiecare bifurcatie, urla sa fac stanga-mprejur 🙂

ma asez in cel mai inalt punct si dupa un moment de liniste, ma aud strigata pe nume… ma intorc surprinsa, ma uit la oameni si zambesc; zambeam si pentru ca… in sinea mea, eu ma miram de ce nu simt si bucurie 🙂

Si dupa amiaza

ca stiam exact unde ma duc si cat imi ia sa ajung, am pornit la drum 🙂

si-am stat pe culme mai mult de-un ceas in soare cu adiere de vant; in rest liniste, fara oameni insa multa viata si alte sunete specifice, din natura 🙂

Am mai facut

ieri si altele pe drum, ca acum cand imi amintesc ma bufneste rasul si-ar fi fost tare bune de pus intr-o poveste, da’ no… azi e o alta zi 🙂

o briza lina unduia trestia usor si aducea miros de namol la lacul din padure; diferite libelule si randunele planau sau zburau rapid deasupra apei, cateva broscute si mult puiet de peste catre mal; si-n apropiere, un grup mare de branca ursului (Heracleum sphondylium) cu forme frumoase si gargarite (Curculioninae)  pe ele 🙂