E duminica

si nu ploua asa ca ies pe deal si ma tot duc, hotarata sa fac pace cu un gand nastrusnic ce se tine ca un scai de mine de cateva zile 🙂

si cum mie, dintotdeauna, plimbarile prin natura mi-au oferit cele mai frumoase solutii la orice provocare, am ales-o cu zambet si de data asta, pe cea care am simtit ca mi se potriveste 🙂

E duminica

ultima zi din iulie si ploua maruntel 🙂 E racoare in zori, mai astept o vreme apoi ies in gradina si ma plimb incet savurand un porumb zaharat, proaspat cules… ca eu consider, doar eu, ca sa fie clar, o risipa de energie si de resurse sa-l culeg, sa-l curat, sa-l duc in casa, sa-l fierb, s.a. m.d 🙂

si putin dupa ora 10 cand ploaia se opreste ies pe poarta pregatita pentru o drumetie lunga sau cel putin pentru una… pana unde voi ajunge cand va veni urmatoarea ploaie 🙂

Ies din chei

si-mi continui drumul, urcand pe poteca marcata spre locuri in care n-am mai fost  🙂

adiere de vant, flori si fluturi la fiecare pas, peisaje verzi cat vezi cu ochii de jur imprejur si-n ultima poza, undeva in stanga la linia orizontului, locul din care am plecat si in care ar fi ideal sa ajung tot azi, nu-i asa?! 🙂

Mai incet

ca un melc am mers azi ca fiind duminica, nici prin gand nu mi-a trecut sa stau acasa insa mi-am promis sa n-am idei crete pentru ca stiam exact unde vreau sa ajung si ce vreau sa gasesc acolo 🙂

sigur ca am fost tentata s-o iau de-a dreptul, pieptis pe stanci ca de data asta aveam papucii potriviti insa fara parazapezi m-am abtinut ca n-aveam chef sa dau peste o anume specie de reptile desi pana la final, tot mi-au iesit in cale doua soparle 🙂