Semi-intuneric

liniste si nemiscare pe deal in zori; stam pe-o piatra scrutand orizonturile minute in sir pana ce incet, incet se lumineaza; ma ridic sa plecam spre casa…  dar uriasul nu vrea sa se clinteasca, nici rugat frumos 🙂

ma uit de jur-imprejur ca sa inteleg ce-l retine ca nici macar vantul nu adia… zambesc si inteleg…  de undeva, se ivea soarele 🙂

In septembrie

in zorii fiecarei dimineati doar viespile de hartie aveau treaba prin parul din curte; dar intr-o dimineata, din par zbura o molie si se aseza fix in dreptul meu, ca o provocare… ei, n-a fost una mare, este Camptogramma bilineata si-am lasat-o in pace …

dimineata de azi este fara zumzet de viespi, fara molii in zbor, doar picaturi de apa prin par, cu cer gri dupa ploia rece de ieri …  e toamna 🙂