Zile calde

si senine in septembrie si fiecare incepe frumos, cu un rasarit de soare 🙂

incet se coc strugurii, merele cad necoapte din meri iar physalisul meu, o singura planta iesita tarziu din seminte ratacite, nu da nici un semn 🙂 pai, e bonusul meu de gradinar si sper sa se coaca macar un fruct; eii nuu, nu pana la Craciun ci pana cade prima bruma 🙂

Un cer senin

deasupra satului si-un rasarit frumos la orizont m-au scos din casa in zori; de ceva vreme imi tot propun sa scot cartofii, ca s-au uscat tulpinile si nici flori n-au mai avut dupa ce gandacii de Colorado s-au inmultit 🙂

n-a durat mai mult de-un ceas, n-au fost nici multi nici putini, n-am gasit pe sol decat greieri, un guster fara coada, un gandac asasin si m-am mirat cand ridicand ochii, am vazut cerul intunecat si curand am auzit, ploaia 🙂

Asteptand rasaritul

sau mai bine invers, m-a prins rasaritul pe terasa savurand in racoarea diminetii ultima gura de cafea, super amara si rece si-apoi am iesit sa ud, eii nuu, nu toata gradina ci doar fasolita si castavetii la care m-am uitat mirata, ca nu i-am mai vazut de mult si au crescut 🙂

si dupa o tura amanuntita prin gradina, nu m-am mirat cate buruieni, pardon, cata diversitate am 🙂 si cand am dat de asta mica, care-i de alta culoare decat restul (clar, cu o floare nu se face primavara), pai acum pot sa zic si io, ca am 🙂