E vineri

si no, ar fi tare fain sa am o poveste de genul „cobor in sat” si sa va spun cum am constat ca a disparut subit buda la o casa din vecini insa, am ales sa s-o tai la padure, dupa un frumos rasarit de soare 🙂

prin livada mare, cea neingrijita sunt multe pasari sedentare, vad si-un cuib la inaltime, care sunt suta la suta sigura (cat e plus sau minus, chiar nu conteaza) ca-i de veverita si ajung la padurea-n care frunzele-s ude sii…  daa, nu suna sub talpi 🙂

Zile calde

si senine in septembrie si fiecare incepe frumos, cu un rasarit de soare 🙂

incet se coc strugurii, merele cad necoapte din meri iar physalisul meu, o singura planta iesita tarziu din seminte ratacite, nu da nici un semn 🙂 pai, e bonusul meu de gradinar si sper sa se coaca macar un fruct; eii nuu, nu pana la Craciun ci pana cade prima bruma 🙂