O oaie pierduta

de turma (era singura si la mare distanta de stana) mergea dis de dimineata cu pasi marunti dar siguri pe deal si parea ca-l cunoaste bine; s-a oprit putin cand ne-a vazut apoi si-a continuat drumul… in directia cea buna 🙂

ieri, vantul a adus pe cer o multime de nori intunecati si dupa amiaza a inceput o ploaie torentiala care a tinut pana tarziu in noapte 🙂

In zori

prin semi-intuneric, cautand cu privirea in locurile obisnuite pe unde doarme, nu gaseam cainele;  🙂 a plouat nesemnificativ peste noapte si el era bine pitit intr-o alta groapa… una noua, desigur 🙂

apoi, dupa iesirea obisnuita prin natura si dupa ce m-a pazit o vreme, ploaia s-a intetit iar dansul… inca nu-si gaseste locul caci ii place racoarea si pamantul ud dar nu-i place ploaia…