In zori

prin semi-intuneric, cautand cu privirea in locurile obisnuite pe unde doarme, nu gaseam cainele;  🙂 a plouat nesemnificativ peste noapte si el era bine pitit intr-o alta groapa… una noua, desigur 🙂

apoi, dupa iesirea obisnuita prin natura si dupa ce m-a pazit o vreme, ploaia s-a intetit iar dansul… inca nu-si gaseste locul caci ii place racoarea si pamantul ud dar nu-i place ploaia…

Caldura mare

si-o multime de tantari prin padure, dis de dimineata dupa rasarit; ca sa nu stam fooaarte mult il las agatat de-un copacel si ma departez, delectandu-ma cu frumusetea orhideelor, care-s fara numar  🙂

sigur ca nu-l scap din ochi, insa la un moment dat cainele meu isi ridica botul adulmecand… iar eu aud din ce in ce mai aproape, zgomot de frunze uscate si crengi rupte… ups! 🙂