M-am uitat

la ele de cate ori le-am intalnit,  stiu ca sunt o specie de Centaurea insa nu-mi pot imagina ce flori vor avea ca nu le-am mai vazut niciodata 🙂

ultimele, mi-au jucat o festa ca si rechia cea mica de pe dealurile mele; fara flori in prima poza, n-am avut idee ca-i iarba sarpelui, pe care am vazut-o din belsug de cand ma stiu 🙂

Poze

de imprumut, ca nu-s ale mele 🙂 facute aseara prin flora spontana si-n adierea vantului ce aducea miros de flori, de camp, de salcam, de soc si iasomie 🙂

o poza cu ciuperci, putin neclara… eii nuu, nu din cauza vantului, ci pentru ca lipsesc niste incaltari de acolo, insa omida cu cornite e tare faina si despre ultima, nu zic nimic… ca mie, nu mi-a iesit ani de zile 🙂

Dupa asfintit

aseara, s-a pornit un vant aprig pe dealuri si-am ajuns acasa pe scurtatura, adica prin livada mare de la marginea satului 🙂

afundandu-ma prin iarba inalta, ce-n unele locuri trece cu mult de mijlocul meu,  vad plantele obisnuite ce-nfloresc in iunie la soare si cele ce cresc prin locuri umbroase 🙂

Se unduiesc

usor firele subtiri de colilie si aproape aud, la Briza maxima, tremuratul florilor in adierea vantului si in linistea de acol0 🙂

m-am bucurat de peisaj insa nu multa vreme ca mi-a sunat telefonul; ca nu stiu cum se face ca ma prinde, mai mereu pe dealuri si ne-am pus la povesti pana cand soarele a disparut sub linia orizontului 🙂

O duminica plina

plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂

cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi  prin padurea umbroasa  prin care ne-am intors 🙂