Omag albastru

am mai vazut, insa nu in grup asa de mare si nu in luna septembrie 🙂

despre ciupercile de pe cioata de salcie, nu va zic decat ca atunci cand le-am vazut imi era atat de foame incat… ei nuu, nu le-am mancat crude, nici macar nu le-am adunat ca nu le cunosc, insa in imaginatia mea, ca mai aveam ceva de mers pana acasa, mi-am facut o tocana buna-buna pe care am savurat-o pe indelete  🙂

Ma intorc

spre seara, povestea e cam lunga insa o sa raman la gale noi vazute prin stejari facute de Andricus quercuscalicis, multe fire de usturoi,

multi fluturi si calugarite, o omida rosie, foarte vioaie care mai mult ca sigur e Cossus cossus si m-a incantat pufulita cu modul ingenios in care isi disperseaza semintele 🙂

O stirigoaie

una singura isi etala frumusetea pe marginea drumului, in padurea de sus 🙂

cu cateva zile in urma, intr-o iesire scurta in vale am gasit un exemplar deja trecut intr-un luminis iar din cele multe, rasarite langa paraias asta primavara si pe care le-am tot vazut luna de luna, n-a mai ramas niciuna in pozitie verticala, au disparut treptat strivite de cireada de vaci;

Pe deal

n-am prea fost luna asta si simt, asa putin ca o parte din vara a cam trecut pe langa mine insa azi, ca-i duminica, il stabat la pas si nu ma grabesc defel, ma uit cu zambet ce flori au mai ramas prin iarba uscata si prin care sar diverse ortoptere 🙂

ajung la padure si pe masura ce avansez constat ca pasarile nu mai canta, ca doar vantul sufla printre crengi si de pe frunze cad cu zgomot, picaturile ramase de la ploaie; mai sus aud turma de oi si cum n-am chef sa-mi tulbur o dimineata linistita, schimb directia fara sa ies din padure si dupa ore bune ma intorc in sat, prin alta parte 🙂