zambet si inspiratie
azi, prin padurea in care mi-as putea petrece ore intregi, ca e frumoasa;
frunze uscate pe jos, marcescente si colorate pe crengi, o multime de ciuperci pe trunchiurile taiate, un cuib pe langa care am trecut mereu si in frunzis nu l-am vazut 🙂
zambet si frunze zdrobite sub pasi; prin padure, azi 🙂
mai sunt pasari, miroase a toamna si la fiecare pas descoperi cate ceva;
pe la liziera cateva gentiane si turtele nu se pun, ca-s peste tot prin iarba 🙂
inca verde dintr-o vale, ieri;
n-am umblat cat as fi vrut, dar ma bucur ca am ajuns 🙂
si-o multime de tantari prin padure, dis de dimineata dupa rasarit; ca sa nu stam fooaarte mult il las agatat de-un copacel si ma departez, delectandu-ma cu frumusetea orhideelor, care-s fara numar 🙂
sigur ca nu-l scap din ochi, insa la un moment dat cainele meu isi ridica botul adulmecand… iar eu aud din ce in ce mai aproape, zgomot de frunze uscate si crengi rupte… ups! 🙂
cu miros de ploaie si de menta ajungem cu pasi marunti la padure; si ne-am tot dus, spre adancul padurii, pana cand s-a oprit brusc si-am inteles…
si-atunci am facut cale-ntoarsaspre sat, desi eu as mai fi stat si m-as fi minunat de cate poti vedea intr-o padure, dis de dimineata 🙂
si de oameni, natura este mereu (pentru mine) o sursa de inspiratie; dupa rasarit ajungem in padure unde descopar iutari trecuti si fragute neatinse… zambesc la gandul ca: daca azi, maine sau intr-o alta zi n-as avea ce manca as putea culege cate ceva, direct din natura 🙂
o căpșunică intr-un loc umbros; o orhidee frumoasa, inconfundabila 🙂
sau Cephalanthera rubra din genul Cephalanthera;
eu, ca am papuci si pe langa gard dansul, ca e descult, ajungem la padure odata cu rasaritul soarelui 🙂
pe drumul laturalnic, in urma furtunii de ieri au ramas pietre dezgolite, pe marginea lui e plin de tremurici (Briza maxima) si mai sus, la liziera grupuri de orhidee (Cephalanthera damasonium) 🙂
