Si dupa…

un rasarit frumos de soare, plimbarea de dimineata cand, stiti voi… nu e nimeni pe strada, m-am apucat de cele… 1001 de lucruri pe care le-am facut pe afara si la care nu prea am poze, ca mi-am zis: hai sa termin si ma duc 🙂

ieri, am fost pe deal vreo doua ceasuri (daa, am fost si in padure) si am vazut o gramada de galerii cu greieri la intrare, dar care se retrageau fix cu cateva secunde inainte de a-i poza; deci, dupa ultimul lucru facut afara (si de care sunt fooarte mandra) intalnesc in curtea mea, fix in calea mea… un greiere – motiv pentru care nu m-am mai dus sa gasesc unul pe deal si pentru restul zilei mi-am acordat privilegiul de a nu face nimic 🙂

Si cand

am ajuns la padurea din zare si de la marginea ei, printre varfuri, mi-am zarit curtea, ei nuu… nu si cainele c-ar fi fost prea de tot si foarte-foarte 🙂 tentatia de a schimba cateva reguli de siguranta pe care eu le respect cand ies in natura, a fost extrem de mare 🙂

am cantarit rapid, argumente pro si contra fata de fiecare dintre cele doua moduri posibile de a ajunge acasa si am ales sa trec valea abrupta, de-a latul printr-o padure total necunoscuta in loc sa o ocolesc de-a lungul, pe calea cea cunoscuta si sigura; singura dilema a fost drumul din padure-stiam ca exista dar nu si unde anume era…