zambet si inspiratie
inca verde dintr-o vale, ieri;
n-am umblat cat as fi vrut, dar ma bucur ca am ajuns 🙂
si-o multime de tantari prin padure, dis de dimineata dupa rasarit; ca sa nu stam fooaarte mult il las agatat de-un copacel si ma departez, delectandu-ma cu frumusetea orhideelor, care-s fara numar 🙂
sigur ca nu-l scap din ochi, insa la un moment dat cainele meu isi ridica botul adulmecand… iar eu aud din ce in ce mai aproape, zgomot de frunze uscate si crengi rupte… ups! 🙂
cu miros de ploaie si de menta ajungem cu pasi marunti la padure; si ne-am tot dus, spre adancul padurii, pana cand s-a oprit brusc si-am inteles…
si-atunci am facut cale-ntoarsaspre sat, desi eu as mai fi stat si m-as fi minunat de cate poti vedea intr-o padure, dis de dimineata 🙂
si de oameni, natura este mereu (pentru mine) o sursa de inspiratie; dupa rasarit ajungem in padure unde descopar iutari trecuti si fragute neatinse… zambesc la gandul ca: daca azi, maine sau intr-o alta zi n-as avea ce manca as putea culege cate ceva, direct din natura 🙂
o căpșunică intr-un loc umbros; o orhidee frumoasa, inconfundabila 🙂
sau Cephalanthera rubra din genul Cephalanthera;
eu, ca am papuci si pe langa gard dansul, ca e descult, ajungem la padure odata cu rasaritul soarelui 🙂
pe drumul laturalnic, in urma furtunii de ieri au ramas pietre dezgolite, pe marginea lui e plin de tremurici (Briza maxima) si mai sus, la liziera grupuri de orhidee (Cephalanthera damasonium) 🙂
Celsius, pe ploaie si vant am iesit pe poarta dimineata si am ajuns pana la padure; o padure verde si uda, cu crengi lasate, cu frunze uscate pe jos, ce nu mai suna sub pasi ;
la intoarcere mi-am inchis cainele in beci si-am plantat cca. 80 de rasaduri mocirlite, cu balega de ieri, c-asa imi place mie 🙂
raman uneori, in fata unor fapte ale semenilor nostri;
nuu, nu s-a uscat padurea ci a fost cuprinsa spre margine de foc, de focul aprins pentru de a curata iarba uscata de pe o pasune;
de aprilie cu cer acoperit de nori prin care se zareste rasaritul, cu cantec de ciocarlii pe deal si omizi miscandu-se agale 🙂
in padure se aud minute-n sir mugete de capriori, nu sunt multe flori iar mesteacanul din imagine, ramane copacul meu preferat 🙂
