zambet si inspiratie
printre raze sus pe deal, inspre padure si urmaresc cu privirea un iepure alergand, speriat de cainii de la stana 🙂
si ma tot duc spre linia orizontului, ma intorc pe langa padure si ma indrept spre sat tocmai cand soarele a disparut si-a inceput sa ninga din ce in ce mai tare 🙂
de animale ramase in zapada la intrarea in padure 🙂
si cateva pasari cautand hrana prin curte 🙂
cand cerul e albastru in zori si 20 grade C la ora 10, nici prin gand nu-mi trece ca as putea sta in casa 🙂
am petrecut ore intregi prin natura, fara o poveste anume 🙂
de la ceata si de la ploaia din ultima vreme; in padure se vad semne de primavara… sigur ca nu vine inca, suntem doar in ianuarie 🙂
trec printre nori in prima zi din ianuarie; prin padure azi, linistea pare mult mai profunda 🙂
de multe zile n-am mai vazut albastrul cerului si zambesc cand, intr-o balta il vad la picioarele mele 🙂
se mai potoleste vantul si temperatura creste de la minus 7 la plus 10 🙂
liniste prin padure daca nu iau in calcul un iepure speriat si sunetul apei sub pojghita de gheata 🙂
s-ajung pe pasune insa nici sa ma intorc in sat cand ceata m-a ajuns din urma; a fost soare pe pasune, am mers mult si departe…
clar ca intr-o zi de vara as fi hoinarit spre varfuri; nu m-am grabit deloc, aproape se-nsera cand am ajuns in sat si din cer cadeau, fulgi marunti de zapada 🙂
ca de ieri a venit ploaia si vantul pe care-l aud din casa 🙂
la amiaza, stoluri de pasarele prin gradina si prin iarba uda ma duc la padure si tot urc pana intalnesc ceata ce cobora de pe culme 🙂
si azi ca si atunci cand i-am vazut prima oara 🙂
un loc tare fain si sper sa ramana asa ca nu-i tocmai aproape de sat sau de-un drum circulat 🙂
stanca din grup e plina de muschi, licheni, ferigi, alte plante verzi, fiecare are frumusetea ei, probabil si-un nume daca m-as uita pe-o harta anume 🙂
cu grija am ajuns pe varfuri si mi-a placut privelistea din zare 🙂
si am iesit afara doar pe la amiaza ca toata dimineata a plouat cu soare 🙂
la ora aia puteam ajunge oriunde insa mai sus de padure, vantul era atat de aprig incat stand pe loc si uitandu-ma la nori ma apuca ameteala (aveam impresia ca ei stau pe loc si ma misc eu) asa ca am schimbat directia spre un loc in care n-am mai fost demult 🙂
calc usor, nici un zgomot nu se aude caci gandurile mele au ramas intr-o zi de vineri depanate intr-un ghem, la intrarea in padure 🙂
vad ciuperci pe care le stiu, incerc sa le surprind formele si frumusetea iar la grupul de ghebe si la pastravul de fag, argumentele mele pro si contra (de a le culege) s-au batut cap in cap si sigur ca cele cu n-am au fost mai amuzante si-au castigat asa ca toate au ramas acolo… pana data viitoare 🙂