E duminica

si am iesit afara doar pe la amiaza ca toata dimineata a plouat cu soare 🙂

la ora aia puteam ajunge oriunde insa mai sus de padure, vantul era atat de aprig incat stand pe loc si uitandu-ma la nori ma apuca ameteala (aveam impresia ca ei stau pe loc si ma misc eu) asa ca am schimbat directia spre un loc in care n-am mai fost demult 🙂

Pe frunzele ude

calc usor, nici un zgomot nu se aude caci gandurile mele au ramas intr-o zi de vineri depanate intr-un ghem, la intrarea in padure 🙂

vad ciuperci pe care le stiu, incerc sa le surprind formele si frumusetea iar la grupul de ghebe si la pastravul de fag, argumentele mele pro si contra (de a le culege) s-au batut cap in cap si sigur ca cele cu n-am au fost mai amuzante si-au castigat asa ca toate au ramas acolo… pana data viitoare 🙂