de vâsc pe care il vad eu prin zona, ca in cativa ani n-am vazut niciunul 🙂
nu stiu pomul din prima (dupa coaja) ca-i fara frunze si nu-i unul fructifer;
Primul buchet
Crengile
la unii pruni prin livada sunt pana la cer; rupte sau tare incurcate, la meri;
dar zi dupa zi, cu grija si rabdare, livada se aeriseste 🙂
Diminetile
sunt senine in ultimele zile si prin livada mea se hranesc pasari migratoare;
cinteza de iarna (Fringilla montifringilla) e doar in trecat 🙂
Cand, intr-o primavara
a nins in aprilie si s-au rupt multe crengi prin pomi, n-aveam o scara sa le dau jos; am vrut sa imprumut una, dar afland respectiva persoana intentiile mele, mi-a zis masurandu-ma cu-n zambet ironic: „NU POTI!„
am acceptat atunci ca nu mi-o imprumuta si-am zambit la ironie; acum am o scara pe masura (si e mea) cu care, sigur ca pot 🙂
A mormait
surprins cand a realizat ca-i legat de-un pom si nu poate veni dupa mine 🙂 i-am explicat ca am putina treaba fara el si apoi ne ducem…
ce treaba aveam eu azi dimineata, o duminica inghetata de februarie?!
O dimineata insorita
azi cu stoluri de sturzi fluieratori ce colinda gradinile din zona 🙂
se hranesc cu fructe cazute pe sol si la cea mai mica miscare isi iau zborul;
In gradina mea
este zapada si nu-mi fac griji ca o sa ma aglomerez cu lucrarile prin ea; stiti deja, ca incepand cu a doua decada putem pune cateva seminte 🙂
pentru ca nu sap pamantul, patrunjelul rasare singur an de an, loboda la fel, spanacul l-am semanat in toamna, mai ramane sa-mi pregatesc mazarea si hasmele si sa-mi fac un plan… dar fiecare lucru, la vremea lui 🙂
Azi, 14 februarie
implineste 13 ani (10+3) si tot atatea kg si nu l-am mai cantarit de anul trecut; inca ii place zapada si de voie sau de nevoie, se mai lasa tuns vara 🙂
ii iese mai des la iveala incapatanarea specifica, dar nu-i prea merge desi uneori ma-ncurca greutatea lui si mai cedez… dar in final, ne intelegem 🙂
Mugurari
in pereche (Pyrrhula pyrrhula) si-un macaleandru singuratic 🙂
soare, 15 grade cu plus la amiaza dupa o dimineata… inghetata 🙂
In vale, ieri
pe drumul comunal, traversa greoi si cam amortit un gandac puturos; avea mari sanse sa-l striveasca o masina, asa ca l-am luat si nu l-am studiat…
c-a facut pe mortul imediat, ci l-am dus la margine; ii intalnesc primavara devreme de multi ani dar pana acum, n-am vazut nici unul, in februarie 🙂