zambet si inspiratie
prin padure, pe jos si inghetata pe crengile aplecate sub greutatea ei; tare frumoasa e si asa dar n-am ajuns departe ca m-a inconjurat ceata…
am iesit pe deal si am ales un alt traseu ca sa ajung in sat, dupa o plimbare de mai mult de doua ceasuri 🙂
mai jos, pe-un drum lateral si constat cu surprindere ca zapada nu-i atat de mare ca pe unde stau eu dar peste tot a cazut burnita asta noapte 🙂
natura e de basm chiar daca e ceata si merg mai departe, lasand in urma lanurile nerecoltate de porumb, merii neculesi din livada mare si ma indrept spre padure… pai, unde altundeva m-as fi putut duce azi?! 🙂
de data asta, zburand in viteza s-a dat de geam si-a cazut ametita 🙂
a baut apa, s-a odihnit putin si dupa vreo 15 min si-a reluat zborul 🙂
zi in care cobor dupa lapte si e a cincea dimineata, in care sunt minus 5 grade pe-afara, e ceata si se aud clopotele, la ambele biserici…
la o bifurcatie intalnesc un om si asa aflu ce se intampla… e trist, mai ales ca localnicii credeau cu tarie, pana acum probabil, ca virusul nu exista…
pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂
pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)
numai frunze si ciuperci, prin padure; mai sunt si pietre cu muschi verzi
sau cu forme interesante, am gasit si o vizuina printre radacini si un trunchi uscat pe care ma gandeam sa-l decojesc putin a doua zi, asa ca sa vad ce cauta ciocanitorile pe acolo, dar a venit iarna 🙂
in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂
cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂
pe strada si pe drumul cel mai scurt, fara urme, m-am dus spre deal;
cu picioarele afundate in zapada pufoasa, am urcat si apoi am coborat spre sat prin palcul de conifere, bucurandu-ma de soare si de peisaj; asa a fost de dimineata, acum nici urma de soare… ceata deasa de la orizont s-a intins pana pe deal 🙂
miros inconfundabil de condurasi inghetati, urme de pisici si soareci 🙂
zapada straluceste in nenumarate culori sub razele de soare si uitandu-ma spre cerul albastru, fac sanga-mprejur si ies pe poarta 🙂
soarele ieri, dupa ce s-a oprit ninsoarea si orizontul… e alb 🙂
azi, sunt minus 5 grade C, totul pare inghetat…
pe-o vreme cu ceata cand nu te-ai da dus din casa, eu adunam din gradina varza si alte plante inca inflorite au ajuns la compost 🙂
si-am mai facut si altele pe afara, asa pana spre amiaza cand a inceput ploaia care, in timpul noptii ajutata de vant s-a transformat in zapada; caci iarna n-a sosit in zori ci s-a facut stapana, peste noapte 🙂
in grupuri, casul ciorii (Lycoperdon perlatum) printre frunzele uscate;
si pe toate trunchiurile sau crengile cazute pe sol, alte ciuperci de diverse culori; in ultima, un jeleu aratos si probabil delicios, Exidia nigricans 🙂