Din curtea mea

azi, nu va arat gaze ca de obicei ci altceva:  rosii, gogonele (ca no, daca  n-au ajuns sa produca rasadurile primite, nu era sa ma lase prietenii fara rosii), sticlele nu se pun, dar sarpele… pai, sarpele … daaa 🙂

m-as fi bucurat sa intalnesc prin natura, un Zamenis longissimus viu (din pacate, l-am cules de pe un drum judetean) are peste un metru lungime si daa, o sa-l pun intr-un borcan, ei nuu, nu cu gogonele, ci de unul singur 🙂

Cu povesti

incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂

cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂