zambet si inspiratie
si-n zori e linistie asa ca ies devreme si stiu exact pana unde ma duc… ei nu, azi nu ma duc departe doar intr-un loc, sa-mi clatesc ochii cu imprejurimile si sa fiu acasa inainte de amiaza, ca am treaba 🙂
la intoarcere, ma misc ca un melc prin iarba si ma opresc cateva minute sa ma uit la o vulpe ce vana de zor lacuste si le savura cu pofta; a fost socata de-a dreptul cand si-a ridicat privirea si-a dat de mine iar dupa o secunda fugea mancand pamantul 🙂
de mai cand pasarile ma trezesc cu concertul lor matinal si ies la padure amitindu-mi cu zambet de zilele in care priveam rasaritul cu cainele meu 🙂
la iesirea din padure ma surprind doua perechi de ochisori… pui de vulpe, singuri acasa 🙂 m-am apropiat incet, unul s-a ascuns si unul a ramas 🙂
sunt multe de vazut prin natura, sigur, asta daca esti prezent total in ea si nu cu mintea fix aiurea; in ultima imagine, o molie Archiearis parthenias, care zboara primavara, foarte devreme 🙂
prin minte cand era inca noapte afara si -9 grade C iar eu puneam apa in vasul inghetat al cainelui, ca e duminica si ca nimic nu ma poate impiedica sa lenevesc putin; si-n timp ce-mi savuram cafea mea de dimineata… brusc se ia curentul electric… zambesc, aproape rad, ca-n 5 min am fost afara 🙂
am prins rasaritul si pana am ajuns pe deal soarele era deasupra orizontului; cu mainile inghetate si afundate, cu tot cu manusi, in buzunare (mi)am lasat privirea sa colinde (pozele le-a facut cainele de data asta) si dupa mai multe pauze am ajuns acasa dupa doua ceasuri 🙂
prin sat ca n-o latrau, nici n-o fugareau cainii, iar al meu dormea dus 🙂
oricum, vulpea era dincolo de gardul nostru si nu era deloc grabita 🙂
protesteaza cand nu-i cum vrea el, ci cum vreau eu 🙂
vulpea respira dar nu se misca, nici la dus nici la-ntors 🙂
la frumusetea razelor ce luminau in departare orizontul, cand cainele meu isi ridica… nasul; in stanga noastra, nu foarte aproape insa…
doua vulpi se harjoneau, dar cand ne-au vazut au luat-o la fuga in directii diferite; erau ciudate fara blana pe coada, semne clare ca sunt pline de râie;
cu urme proaspete de vulpe pe zapada milimetrica 🙂
dar vulpea nu era „acasa” si urmele alea mai mari si mai proaspete sunt de caine, ca sa ne lamurim 🙂
in fiecare zi de dimineata, noi ne uitam la vulpe, ea se uita la noi;
apoi, fara graba, vulpea mai infuleca un mar-doua din zapada si pleaca…
curand, merele din zapada se vor termina si vulpea se va intoarce la gainile vecinilor, ca eu nu am… inca 🙂
