Categorie: Oameni si locuri

Cand soarele

se ducea spre asfintit si la orizont aparea un curcubeu, primesc pe mail o poezie; e frumoasa  tare si nuu, nu-mi este dedicata mie 🙂
se-asaza peste lume
cate-o toamna
si ploua mult, si des, alene
ca uneori, in plina vara,
ma-ntreb de nu cumva
sunt semne
de ingerasi ascunsi
anume prin cotloane
ce plang, se zbat, sunt tristi
pesemne
ca oamenii nu-i vad,
nu-i simt de la o vreme
si tot ce isi doresc sa faca
e sa coboare toamna
mai devreme
sa ploua mult, si des, alene
si oameni sa se-ascunda
prin cotloane
sa vada ei pe pielea lor
cum este
sa nu mai poti trai
ca-ntr-o poveste
n-are titlu, da’ autoarea zice:  eh, a inceput sa-mi fie draga ploaia; am geamul laaarg deschis, […], ploua incet, canta pasarele, e acel aer pe care numai ploaia il aduce […]

Povestile

istorice s-au completat armonios cu ce-am zarit eu prin natura pasind prin cea mai veche gradina botanica din lume, pe malul unui lac,

pe un deal cu tufe de cimbrisor, trandafiri salbatici, maci albi, cu o multime de coada mielului (Verbascum phoeniceum), intalnesc pentru prima data, o alta frumusete: salvia plecata sau  Salvia nutans 🙂

Va salut…

huni spune (intr-un comentariu):

„Chiar zilele trecute mi-am amintit ca ar trebui sa resuscitez site-ul. Mai am undeva backup-uri… cred. De asta am si cautat, sa vad daca a luat cineva domeniul si am dat de articolul asta, m-a lovit un pic de nostalgie citind comentariile… pare ca a trecut o vesnicie de atunci. Gradina o mai am, mai mica mai neingrijita, cu multe buruieni, o ceapa, un dovlecel, ridichi pe ici-colo. Va salut… si sa stiti, ca imi amintesc cu placere de perioada hobbygradina punct ro. Chiar s-au strans multi oameni faini pe acolo.”

 

sigur ca-l stiti pe Huni,  toti care ati trecut candva pe HG 🙂

Parul din curte

si-a lasat frunzele duse de vant dar nu foarte departe, formand un covor pastelat pe care ploaia l-a prins de iarba si nimic nu-l rascoleste caci pasii mei, mai trec dar rar iar ai cainelui meu, nu vor mai trece niciodata;

de mai multe zile, se odihneste pentru totdeauna sub un nuc la capatul livezii si eu… nu sunt trista dar am lacrimi in ochi si voi avea, ori de cate ori va trece prin gandurile mele  🙂

Am apa

de la prima sursa, gratis si necontaminata chiar daca satul face parte dintr-o comuna aflata intr-o zona rosie, pe  harta apei contaminate…

„Dacă ați trecut de primul imbold, acela de a vă căuta localitatea pe hartă, aruncați acum o privire de ansamblu peste această imagine a României alcătuită din cioburi colorate. Mulțimea punctelor roșii și albe este copleșitoare și ne arată, de fapt, nivelul de civilizație al țării în care trăim: sute de comune neracordate la apă curentă sau racordate la rețele care le livrează apă contaminată pe post de apă potabilă.”  (sursa)

Initial

cand am vazut de la distanta, o ruda de fasole cu… ceva pe ea (ca ieri, in timp ce numaram gandacii din balega, nu era) am zambit si fara sa cred absolut nimic, m-am apropiat sa vad sii… sa cred?!?  🙂

in timp ce cainele meu marca ruda de fasole, m-am straduit sa inteleg ce scria: TRECEREA OPRITA- inainte, la stanga, la dreapta?!? hmm, dupa pozitie – cred ca inainte dar la fel scria si pe verso, deci sunt confuza; la ZONA PRIVATA, m-am descurcat cumva, cu PRIVATA, ca-n limba romana e loc de interpretare, dar la ZONA, am inceput sa zambesc si-apoi sa rad  🙂