uneori, duminica 🙂 sa curat dimineata santuri, pe motiv ca nu ajung la apa ca sa-mi spal papucii sau invers, daca vreti 🙂
adica, dupa ce mi-i spal, nu pot sa ies (fara sa calc iar in noroi) cu ei curati pe drum 🙂
C-asa se nimereste
Categorie: Oameni si locuri
Sunt oameni
care merg pe jos si de sus in jos si de jos in sus pe drumul asta, printre ei ma numar si eu :); un drum uscat de altfel, pana intr-o dimineata cand…
Dupa fiecare
serie de…” nu stiu cum se cheama”, cazangiul duce ramasitele in locuri doar de el stiute si fara sa se uite in spate sau pe unde trece, le pierde pe drum;
fericiti ca apa curge iar pe teava la halau deci si prin curtile lor, satenii n-au nici o treaba cu treburile celui mai de seama ungur din sat… (con)satean ?!?
( De seamă = important, însemnat; cu trecere.)
Cu pietre mici
am mai facut eu cateva „chestiute” care, pentru cei care trec pe drum par cine stie ce simboluri dar pentru mine, ele au scopuri bine definite de la inceput ( vi le si spun daca vreti, dar nu-s esentiale, de data asta 🙂 )
De mai multe zile
sufla vantul fara pauza si e racoare chiar si atunci cand e soare. E tare placut sa-ti faci de lucru pe afara spre bucuria cainelui meu, care atunci cand eu sunt prin preajma n-are nimic de pazit si pare sa cada intr-un somn adanc la umbra parului din curte, atat de adanc ca uneori… chiar si sforaie. Sii… intr-o astfel de zi, obisnuita si linistita, de pe strada se aude:
O alta dimineata
in imagini frumoase, de fapt este dimineata de azi, dar din alta zona 🙂
o replica, primta pe mail la dimineata mea… sa vedem cine si-o asuma 🙂
In borcane
de 5+4+3+2 litri, au intrat micile gogonelele adunate din gradina mea 🙂
le-a pus cu drag la murat, dupa o reteta cu… o lingura de…, o lingura de…, o lingura de… la un litru de apa; si cu povesti frumoase 🙂
Drumetind
in august, intr-o dupa-amiaza de miercuri cu soare si nori adunati pe parcurs, picaturi de ploaie si cateva curcubeie la orizont 🙂
Mi se duce vestea
iar prin sat ca intr-o zi de sambata de dimineata, in loc sa fiu in casa la Tv sau sa fac prajituri (cum ii sta bine unei doamne intr-o astfel de zi 🙂 🙂 🙂 ), eu umblu pe dealuri ori sunt pe-afara si cioplesc… pietre (va spun altadata, cum si de ce) spre nedumerirea vecinilor mei care vin de jos in sus, pe strada si arunca priviri peste priviri, peste si printre tufele de fasole catarate pe porumbul nu prea-nalt, ca poate-poate, or avea noroc si s-or dumiri ce fac eu pe-acolo…
Coborand
spre sat dimineata asta, pe strada mea (de sus in jos, fireste si pe care de obicei la ora aia nu vezi tipenie de om, niciodata), un om imi da buna dimineata si ma intreba daca am vazut cum s-a stricat drumul si santul la ultimul halău 🙂