Oameni si locuri

Cu invitatie

notata din timp in agenda dintr-un motiv bine determinat, la sfarsit de aprilie am colindat la pas dealurile din zona, alaturi de… o persoana 🙂

la fiecare pas a fost zambet, uimire si mirare, tacere sau povesti frumoase intrerupte uneori cu… „de ce?!?” 🙂 si completate apoi cu alte povesti… ~~care-au tinut fix trei zile si trei nopti ca-n orice minune~~ 🙂

P.S:  :) din motive personale, am inchis comentariile aici dar daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)

„Cam acum un an”

… asa incepe un e-mail primit azi de la cineva, care imi spune ca incercand sa identifice niste insecte a ajuns pe blogul meu 🙂 si cred ca tot de atunci citeste zilnic, ceea ce scriu 🙂

Mai sunt oameni, care trec zilnic pe blogul meu, pe unii ii cunosc personal pe ceilalti inca nu, desi chiar mi-ar placea sa stiu… cine sunteți 🙂 Sigur ca n-am cum sa aflu, daca voi nu-mi scrieti. Sunt o persoana ca oricare alta si daca vreodata vreti sa vedeti zona in care stau si pe care o arat putin cate putin sau sa ma cunoasteti, incepeti simplu, cu un comentariu.

Daca ceea ce scriu aduce cuiva un zambet, eu sunt multumita 🙂

Partea cu iarba

aflata langa drum o cosesc mereu selectiv, tai unele plante, altele nu, in functie de rolul lor in ecosistem; asta faceam dimineata, fiind taaare prinsa in combinatii ca n-am vazut persoana care trecea pe drum; aud doar „buna dimineata, ce faceti„, raspund ca muncesc si nu ma opresc din treaba…

Continuă lectura „Partea cu iarba”

Fara cuvinte

raman uneori, in fata unor fapte ale semenilor nostri;

nuu, nu s-a uscat padurea ci a fost cuprinsa spre margine de foc, de focul aprins pentru de a curata iarba uscata de pe o pasune;

Un om

cu mainile afundate in buzunare si caciula pe-o ureche, urca incet prin gradinile fara garduri, din centrul satului spre deal, uitandu-se in diverse parti; l-am vazut si zilele trecute, dar azi dimineata pentru ca m-am dus…

pe drum in jos, am inteles ce se intampla: apa mai curge intr-un singur loc, santurile sunt uscate iar in halau se vede… cerul 🙂

Cativa meri

intr-o livada pe care n-o mai ingrijeste nimeni;

e normal ca intr-o viata de om, sa plantam pomi, sa-i ingrijim cum stim sau cum ne pricepem, sa-i primim si/sau sa-i lasam mostenire…

Primavara

pe reprize: in februarie si in martie 🙂 intr-un loc unde locuieste temporar

o fata frumoasa si draga mie:)

Prin gradina mea

in urma cu trei ani pastea un cal, care nici macar nu era al meu si locul era atat de înțelenit incat eram departe de a cultiva ceva 🙂

de atunci am depus ceva efort, acum doar aerisesc solul fara sa sap si imi cultiv toate legumele de care am nevoie 🙂

Sulul de hartie

si ce poate iesi din el, intr-un filmulet primit pe e-mail 🙂

au trecut multi ani de la prima incercare si experienta ei se vede 🙂

Un loc pustiu

fara urme de pasi omenesti, o ruina si-n apropierea ei o piatra de mormant cu litere ce nu se mai pot deslusi; dar, pe tablita aplicata ma surprind anii…

incerc sa-mi imaginez viata oamenilor de atunci prin aceste locuri si scot pentru inceput curentul electric, frigiderul, masina de spalat, telefonul, televizorul, internetul, tractoarele, drujbele si multe altele si la final, chiar ca-ti vine sa te intrebi: „ ce-or fi facut oamenii aia, ziulica-ntreaga?” 🙂