La multi ani, România!

no, imi place ca-s românca, chiar daca port nume unguresc 🙂

imi plac românii, ca-s oameni harnici, veseli si frumosi (cei pe care ii cunosc eu) 🙂

imi place tara, ca are de toate: paduri, ape, munti, dealuri si câmpii, cer si mare de-un albastru nesfarsit 🙂

imi place limba româna si graiurile românesti; prin ea/ele poti exprima /citi/scrie fara oprelisti despre toate cele mai de sus si inca despre multe, multe altele 🙂

Dupa fiecare

serie de…” nu stiu cum se cheama”, cazangiul duce ramasitele in locuri doar de el stiute si fara sa se uite in spate sau pe unde trece, le pierde pe drum;

fericiti ca apa curge iar pe teava la halau deci si prin curtile lor, satenii n-au nici o treaba cu treburile celui mai de seama  ungur din sat… (con)satean ?!?

De seamă = important, însemnat; cu trecere.)

De mai multe zile

sufla vantul fara pauza si e racoare chiar si atunci cand e soare. E tare placut sa-ti faci de lucru pe afara spre bucuria cainelui meu, care atunci cand eu sunt prin preajma n-are nimic de pazit si pare sa cada intr-un somn adanc la umbra parului din curte, atat de adanc ca uneori… chiar si sforaie. Sii… intr-o astfel de zi, obisnuita si linistita, de pe strada se aude:

Continuă lectura „De mai multe zile”