zambet si inspiratie
ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum 🙂
fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂
ce asteptam sa iasa broscutele la suprafata apei, in balta de pe deal am vazut si insectele din imagini, neintelegand de la inceput ce sunt 🙂
asta, pentru ca nu stiu multe sau ce stiu eu despre tricoptere nu se prea potriveste in cazul de fata, am mai vazut o singura data larve, in apa mica si limpede; e posibil, ca-n unele imagini sa fi surprins femele depunand oua si in altele, larve ce se transforma in adulti 🙂
au disparut subit de la suprafata in balta mica, la apropierea mea; curioasa cate sunt m-am asezat, asteptand sa iasa iar, cand imi suna telefonul… zambesc si surprind persoana raspunzand, lucru neobisnuit 🙂
ii spun unde sunt si ne punem la povesti… ardelenesti, despre toate si despre nimic sau despre… toate nimicurile, care ieri, aveau un sens si azi nu mai au sau care, au azi un sens si maine nu vor mai avea?!?
din imagine, in urma cu cateva zile curgea apa dintr-un paraias printr-o teava, dar acum nu mai curge si probabil, in viitorul apropiat, va seca;
si-au ramas la vedere diverse ponte de broscute din care este posibil sa mai iasa mormoloci dar nu stiu cum sau daca vor creste fara apa…
ochiuri de apa intalnite sau vizitate cu-n scop anume se vad larve in diverse faze de evolutie, paianjeni de apa in grup, ponte ale broscutelor 🙂
nu zboara libelule, nu canta broascute si foarte ciudat sau poate nu, inca n-a venit cucul; in zonele voastre, canta deja ?
Update 13:20: noo, ca sa vedeti o minune scrisa negru pe alb, ca de auzit, aud doar eu, cantec de cuc prin zona mea; a inceput dupa rasarit cand eu eram deja afara 🙂
de ianuarie mai sunt mici petice inghetate de zapada si se vad din ce in ce mai multe locuri cu verdeata 🙂
si prin tufele joase de arbusti se vad cuiburi parasite de pasarele 🙂
diverse povesti ieri pe terasa mea, despre rosii, prichindei, natura, etc., ma trezesc povestind despre o balta prin care mormolocii au ajuns broscute,
in care mai sunt larve ce respira prin partea dorsala si despre cum am scos una cu picioare si aripioare si-am pus-o in apa curata; stiind ca am un biolog ecolog in fata, i-am aruncat o provocare; sigur ca nu va spun si restul povestii dar va provoc si pe voi: ce este in ultima imagine? 🙂
ca suprafata dar cu apa mai putina, a doua balta pare mai plina; multi cosasi inecati accidental, paianjeni de apa, mormoloci, muulte larve 🙂
larvele se misca lent prin apa si din cand in cand, din partea lor dorsala, ridicata la suprafata ies bule mici de aer; ei nuu, nu trag vanturi ci pe acolo… respira; sigur, as fi putut spala una s-o vad curata… dar o s-o fac altadata 🙂
la prima: un mic izvor, apa limpede si urme fine de mâl ridicat la margini;
astept cuminte si dupa o vreme, reapar mormolocii din vegetatie, paianjenii isi reiau dansul pe suprafata apei, furnicile de pe crenguta cauta mai departe un mod de scapare iar eu zambind… ma mut la a doua 🙂
si fara sa privesc in urma, pornesc la pas domol spre deal sa caut niste flori, chiar daca la mijloc de august nu am multe sanse sa le gasesc; si-o tai de-a dreptul, spre varf… ca asa vreau, ca pot si mai ales ca-mi place 🙂
pe deal, nu prea mai sunt flori deci fac un mic ocol (cele pe care le caut sunt in alta parte) si din varful dealului, cobor spre padure amintindu-mi de o balta mica pe care am gasit-o acum trei ani, langa mesteacan; ajung acolo si surpriza: acum sunt doua! 🙂