Impletind

diverse povesti ieri pe terasa mea, despre rosii, prichindei, natura, etc., ma trezesc povestind despre o balta prin care mormolocii au ajuns broscute,

in care mai sunt larve ce respira prin partea dorsala si despre cum am scos una cu picioare si aripioare si-am pus-o in apa curata; stiind ca am un biolog ecolog in fata, i-am aruncat o provocare; sigur ca nu va spun si restul povestii dar va provoc si pe voi: ce este in ultima imagine?  🙂

Mai intinsa

ca suprafata dar cu apa mai putina, a doua balta pare mai plina; multi cosasi inecati accidental, paianjeni de apa, mormoloci, muulte larve 🙂

larvele se misca lent prin apa si din cand in cand, din partea lor dorsala, ridicata la suprafata ies bule mici de aer; ei nuu, nu trag vanturi ci pe acolo… respira; sigur, as fi putut spala una s-o vad curata… dar o s-o fac altadata 🙂

Inchid poarta

si fara sa privesc in urma, pornesc la pas domol spre deal sa caut niste flori, chiar daca la mijloc de august nu am multe sanse sa le gasesc; si-o tai de-a dreptul, spre varf… ca asa vreau, ca pot si mai ales ca-mi place 🙂

pe deal, nu prea mai sunt flori deci fac un mic ocol (cele pe care le caut sunt in alta parte) si din varful dealului, cobor spre padure amintindu-mi de o balta mica pe care am gasit-o acum trei ani, langa mesteacan; ajung acolo si surpriza: acum sunt doua! 🙂