In padure

intr-un loc umbros, o soparla fara picioare, in mijlocul cararii; usor, cu o crenguta, i-am schimbat directia, ca nu se stie cine mai trecea pe acolo 🙂

la soare, in alta padure, inca un grup de moșișoare vazute in treacat; si nu, astea nu sunt (inca) pozele clare si frumoase, despre care  ziceam 🙂

Daca as avea

papuci… heei stati asa, ca am papuci, dar daca i-as avea pe cei IDEALI in care sa nu ma ud la picioare (nuu, nu port cizme) as colinda prin natura, tragand incet picioarele prin iarba uda, in diminetile ploiase 🙂

dar cum nu-mi permit, in vremurile actuale, sa-mi ud picioarele nici sa ma trezesc cu o durere-n gat, stau cuminte prin casa, asteptand… ei nuu, nu sa se usuce papucii ci sa iasa soarele 🙂

Trag usor

de-un fir de usturoi cand brusc din sol, apare un cap de soparla… clar c-am tresarit in prima clipa, dar m-am oprit uitandu-ma cat e de frumoasa; dupa mai multe miscari, ca  nu-i place soarele, a intrat iar…  cu spatele 🙂

acum stau pe terasa, la soare, pe masa (cee?! e masa mea si stau cum vreau) si nici macar nu vreau sa va povestesc despre natura din jurul meu, pentru ca, hmm… as putea s-o tin asa, o zi intreaga ?!? 🙂

Cartofii

gata incoltiti, au ajuns azi din beci, in stratul cu paie; de data asta i-am pus pe randuri ca pana acum ii puneam in cuiburi 🙂

stratul ala, nederanjat de nimic de anul trecut,  a oferit si cateva surprize 🙂 un gandac de Colorado scapat anul trecut, o soparla fara picioare (Anguis colchica) pe care am incercat s-o mut dar ea n-a vrut si altele 🙂

Prin gramada veche

de compost si-n jurul ei multe vietuitoare din care eu am surprins cateva: o musca, o coropisnita- clar ca-s mai multe acolo, o soparla fara picioare, un  mascul- ce vroia sa intre in pamant cu spatele, nu sa iasa cu fata 🙂

si la final nelipsitii gusteri care apar fix cand imi termin treaba si am facut o treaba buna dupa ce am indreptat gramada, semanand morcovi si plantand ceapa… ca astea nu mi-au ajuns asta iarna dupa cum ziceam… si nu mi-am permis preturile din sat 🙂