zambet si inspiratie
dau cu grebla in partea cu iarba din gradina si descopar c-au iesit crocusii si-am mai crescut putin si ghioceii, ca-s mai la umbra 🙂
fiecare vietuitoare are cate-o mica poveste si toate-s vii, doar ca le-am mutat de pe unde le-am gasit 🙂
c-a fost cald ca-ntr-o zi de vara, a iesit la soare o soparla fara picioare 🙂
am mutat cateva perene si am scos pir de pe un strat, asa ca sa fie mai putina treaba la primavara 🙂
azi prin partea de jos a satului, cobor pe drumuri laterale, de camp 🙂
ramase necultivate, multe locuri sunt pline de morcov salbatic iar prin fanatele necosite diverse plante spontane 🙂
ca stiam exact unde ma duc si cat imi ia sa ajung, am pornit la drum 🙂
si-am stat pe culme mai mult de-un ceas in soare cu adiere de vant; in rest liniste, fara oameni insa multa viata si alte sunete specifice, din natura 🙂
v-o spun ca-i faina si incepe intr-o seara de iunie cand, stand la foc, afara, cineva din grup, ametit… eii nuu, nu de vin rosu sau de rom ci de farmecul noptii si al naturii, desigur, zice: ce fain se aud broastele cantand…
saptamana asta, mai linistit in unele zile sau cu averse scurte, in altele;
totul e ud si cam neobisnuit pentru mine sa le vad, ziua-n amiaza mare, parca fara treaba prin gradina 🙂
cand le gasesc si ma opresc din treaba lasandu-le mai mereu, pe unele desigur, sa plece sau sa faca ce vor ele 🙂
sau molii in repaus, pe fire de iarba sau flori, pe-nserate 🙂
si-o soparla fara picioare, tareee frumoasa si cam expusa, zic eu 🙂
cand a rasarit insa norii s-au intins si de-atunci … sta sa ploua 🙂
azi, cateva flori la ciresul din gradina de alaturi si cateva la nectarinul meu pitic si fara sa stau mult pe ganduri am pus cartofii si i-am acoperit cu fan 🙂 acolo, an de an, ierneaza soparlele fara picioare 🙂
subit sa scot cartofii ieri, cand mi s-a afundat piciorul in strat, ca nimerise fix deasupra unei galerii; sigur, galeriile erau folosite de multe vietuitoare acolo dar daca gusterii, cartitele, soparlele fara picioare nu si-au schimbat dieta numai soarecii, puteau sa-i inceapa 🙂
nu era o activitate de weekend si a durat cateva ore, dar numai pentru ca m-am uitat si dupa altele, am gasit chiar si un melc si la final, aveam cca. 6 ladite de cartofi 🙂
intr-un loc umbros, o soparla fara picioare, in mijlocul cararii; usor, cu o crenguta, i-am schimbat directia, ca nu se stie cine mai trecea pe acolo 🙂
la soare, in alta padure, inca un grup de moșișoare vazute in treacat; si nu, astea nu sunt (inca) pozele clare si frumoase, despre care ziceam 🙂
papuci… heei stati asa, ca am papuci, dar daca i-as avea pe cei IDEALI in care sa nu ma ud la picioare (nuu, nu port cizme) as colinda prin natura, tragand incet picioarele prin iarba uda, in diminetile ploiase 🙂
dar cum nu-mi permit, in vremurile actuale, sa-mi ud picioarele nici sa ma trezesc cu o durere-n gat, stau cuminte prin casa, asteptand… ei nuu, nu sa se usuce papucii ci sa iasa soarele 🙂