M-am prins

tarziu ca ziua e cu rosu-n calendar si ca doar masina mea de tuns iarba suna prin sat 🙂 sigur, nu m-am oprit, insa am facut cateva pauze in care mi-am vazut merii si partea cu iarba mare din care eu nu ma mai vad…

si cum, intr-o ladita din beci aveam niste cartofi incoltiti, compostul pregatit, iarba verde proaspat tunsa, am mai pus de-o cultura de cartofi 🙂

E a treia oara

in viata mea, cand… „de buna voie si nesilita de nimeni” 🙂  heeeii, nu va ganditi la chestii fix aiurea, ca e simplu: renunt la o parte din cartile mele; una cate una, dar nu toate ca sa fie clar, au ajuns rupte-n bucatele pe gramada de compost 🙂

le-am pastrat pe cele daruite de persoane dragi sau cumparate de mine in momente demne de tinut minte, din motive personale; sigur ca am si o poveste, de ce am facut-o si nu v-o spun acum insa daca voi, aveti ceva de zis, nu va sfiiti 🙂

Doua gramezi

mari de compost am acum si zilele trecute m-am ocupat putin de ele; pe prima, mai insorita am mai intins-o punand la baza crengutele taiate de la meri si apoi, resturile nedescompuse pline de rame, de deasupra 🙂

a doua, mai umbrita a primit o imprejmuire noua din crengi de alun si cum in jurul ei e plin de galerii am deranjat viata tihnita a unor locuitori… ei, ce sa le fac, pana la urma e gramada mea 🙂

In ladita cu pere

din beci,  ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…

frumusetea asta de limax;  stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂

Sa zicem ca…

sau zic eu ca sunt in urma cu povestile dar la zi cu lucrarile afara 🙂 mi-am curatat livada, resturile sunt pe gramada de compost, am semant de toate mai putin pastranac care nu stiu de ce, lipseste din cutia cu seminte- stiti ca am o cutie magica, care se umple adesea cu seminte daruite, nu?

a rasarit si o parte din ce am semanat, culeg frunze de salata, de spanac, de usturoi verde, de papadie si desigur, urzici; ei nuu, nu pentru ca ar fi goala camara mea sau pentru ca in sat nu este magazin, ci din alte motive 🙂

Prin gramada veche

de compost si-n jurul ei multe vietuitoare din care eu am surprins cateva: o musca, o coropisnita- clar ca-s mai multe acolo, o soparla fara picioare, un  mascul- ce vroia sa intre in pamant cu spatele, nu sa iasa cu fata 🙂

si la final nelipsitii gusteri care apar fix cand imi termin treaba si am facut o treaba buna dupa ce am indreptat gramada, semanand morcovi si plantand ceapa… ca astea nu mi-au ajuns asta iarna dupa cum ziceam… si nu mi-am permis preturile din sat 🙂

Cu soare

ieri am muncit mult si mi-am terminat treaba inceputa saptamana trecuta, de data asta ignorand gusterii care nu se mai feresc de mine, observand in treacat multimea de insecte aparute inca de la primele raze 🙂

asa ca, noul loc pentru de compost este gata si o cantitate impresionanta din cea veche asteapta o destinatie  noua; va urma o alta zi de munca, dar nu azi ca pe-afara ploua… din nou 🙂

Al doilea arici

l-am gasit azi, tot din intamplare luand compost dintr-o alta gramada si nu m-a speriat sau intepat, ca primul; a fost norocos si-a scapat intreg ca eu lucrez cu unelte mici, de mana 🙂

am tras ghemul usurel afara si l-am mutat mai jos acoperindu-l cu iarba uscata si crengi, avertizandu-l in acelasi timp, ca daca in gramada aia nu sunt si cuiburi de soareci, este cautat de-o vulpe  🙂