S-au perindat

ieri pe cer dusi de vant, o multime de nori si tunetele s-au tinut lant, dar n-a plouat, asa ca la un moment dat, am ales directia opusa si m-am dus… si

m-am tot dus, cu tunete la stanga pana cand picaturile mari de ploaie, m-au avertizat ca e mai intelept sa ma intorc; ei da, m-am intors, tot pe partea insorita, fara ploaie, plina de cimbrisor si de grozama (Genista sagitalis) 🙂

Drumetind

prin paduri la sfarsit de aprilie, mai sus de padurea in care merg de obicei am intalnit plante pe care le cunosc de mult dar le vad prima data in zona;

marea surpriza au fost muscarii si in ultima imagine, Lilium martagonpe care n-am recunoscut-o singura in faza asta (daa stiu, is datoare cu o bere!); crinul de padure cand are flori, e una dintre cele mai elegante plante, in fata careia ramai fara cuvinte 🙂