M-am uitat

la ele de cate ori le-am intalnit,  stiu ca sunt o specie de Centaurea insa nu-mi pot imagina ce flori vor avea ca nu le-am mai vazut niciodata 🙂

ultimele, mi-au jucat o festa ca si rechia cea mica de pe dealurile mele; fara flori in prima poza, n-am avut idee ca-i iarba sarpelui, pe care am vazut-o din belsug de cand ma stiu 🙂

Cu rucsacul

pregatit (pelerina, haina de vant, apa, adica cu mai multe lucruri decat imi iau de obicei) astept sa se termine furtuna din zori ca n-aveam de gand sa stau acasa intr-o zi de duminica;  ploaia a trecut insa vantul nu s-a oprit si de cand ma stiu, nu m-a suflat atat de crancen toata ziua 🙂

fara graba, in ritmul meu cel lent (stiu, unii zic, asa zici tu ca-i lent :)) cobor dealul abrupt si traversez pieptis padurea ca asa vreau si ca pot si pana sus, doar greierii cantau prin iarba si-ntr-o padure am zarit o veverita 🙂

Pe stanci

flori colorate si-un vanticel usor ducea si-aducea, arome dulci, tare placute; si-as fi ramas acolo sa vad apusul soarelui sau rasaritul Lunii 🙂

vad pentru prima data, o alta specie de Scorphularia, una care nu creste la mine in gradina si trandafiri albi, care cresc spontan prin natura 🙂

O duminica plina

plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂

cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi  prin padurea umbroasa  prin care ne-am intors 🙂