zambet si inspiratie
si s-au deschis florile papadiilor azi, c-au fost multe reprize de ploaie 🙂
am stat acasa si m-am uitat cum creste iarba asa, fara masura de la atata ploaie si cum in doua zile au inflorit si inverzit o multime de pomi; am si cateva lalele pestrite iar de cateva dimineti, canta si gragurul prin areal deci e aproape vara 🙂
cand a rasarit insa norii s-au intins si de-atunci … sta sa ploua 🙂
azi, cateva flori la ciresul din gradina de alaturi si cateva la nectarinul meu pitic si fara sa stau mult pe ganduri am pus cartofii si i-am acoperit cu fan 🙂 acolo, an de an, ierneaza soparlele fara picioare 🙂
cu-n rasarit frumos de soare si cantec de pupeze noi sosite, prin areal 🙂
ideala, ca nu bate vantul si-mi schimb folia de mulcire sub care gasesc (furnicile nu se pun) o piele de reptila si-un singur limax, cat sa zic ca nu am; nectarinul pitic, dupa ce-a stat intr-o iarna in drumul unei cartite si-a revenit si incepe sa-nfloreasca; a, daa… incep sa am restante la povestile de ieri, de alaltaieri, da’ no… ce pot sa mai fac?!? 🙂
si prin livada la sfarsit de decembrie am iarba verde, papadii inflorite si mici lujeri la narcise si crocusi 🙂
prin gradina au aparut muguri la arbusti, rubarba nu se lasa mai prejos; nu sunt deloc tentata sa zic ca e bine sau ca nu e, ca e devreme sau ca nu e… zic doar ca, natura stie cel mai bine ce se petrece si ne-o arata in felul ei 🙂