v-o spun ca-i faina si incepe intr-o seara de iunie cand, stand la foc, afara, cineva din grup, ametit… eii nuu, nu de vin rosu sau de rom ci de farmecul noptii si al naturii, desigur, zice: ce fain se aud broastele cantand…
respir adanc si nu zic nimic, da’ ma ridic brusc, spre nedumerirea tuturor si ma indrept spre gramada de compost aflata intr-un intuneric de nepatruns, ca de acolo se auzea „oracaitul” cu pricina 🙂 Apoi iau lanterna, duc de manuta persoana la fata locului si o intreb daca sunetul ce se aude pare a fi un oracait de broasca 🙂 Pun mana furca, da-da in toiul noptii, mut niste iarba uscata si sub ea vad o soparla fara picioare, am ras si-am zis: Pai asta, pe langa faptul ca-i oarba mai e si muta! Si intr-o alta seara, de pe terasa auzim cu o alta persoana, acelasi sunet si cum aveam o banuiala, imi place sa cred ca stiu cine-si duce traiul prin ograda mea, mi-am propus sa-i dau de capat 🙂 Azi desi n-aveam chef, ca-i sambata si aveam altele de ispravit, m-am pus pe treaba si n-am renuntat nici cand furca (si-)a iesit din coada, doar o clipa am stat cand o soparla fara picioare era cat pe ce sa-si lase coada din cauza mea. Am lasat furca, am luat sapa, apoi lopata si pana n-a mai ramas acolo decat un fir de cartof, nu m-am oprit 🙂
am prins cateva si le-am testat frumos… la cate ture de galetuta rezista 🙂 S-au dus la fund destul de repede si no, daca le mai tolerez printre straturi chiar daca imi mai taie cate un rasad-doua primavara, sa ii aud cantand (striduland, de fapt, stiti voi :)) in toiul noptiilor de vara in gramada mea de compost pe care, ca un gradinar constiincios lenes ce sunt nu o intorc niciodata, e cam prea de tot 🙂
„The males occasionally produce a soft, ‘churring’ song from within a specially constructed chamber in the burrow system. This acts to amplify the song which is believed to be used for attracting females. The sounds are typically produced on warm mild evenings in early spring and they are similar to the song of the nightjar, Caprimulgus europeaeus.[1] ” (asa zice wikipedia)
si prin cantec atrage femelele, care pot sa zboare si sa vina din alte gradini cum am descoperit eu cu multi-multi ani in urma intr- un alt loc , de era sa ma doboare la pamant surpriza si mirarea… ca habar n-aveam, pe atunci, ca ele zboara 🙂
sigur ca azi n-am scapat de ele si nici n-o sa scap insa, din cand in cand, au ghinion cand ma-ntalnesc cu ele 🙂