Pana asta vara

din halaul din imagine, apa dadea pe-afara; intr-o zi, un om cu stare a oprit definitiv risipa de apa si a ramas halaul plin doar cu apa murdara…

a stat asa pana curand caci ieri, am gasit doar resturi, melci si broscute moarte (care au trait si s-au inmultit pe acolo) dar de-acum, fara apa… ce sa mai zic… chiar si daca i-as fi explicat autorului, consecintele faptelor sale nu s-ar fi lasat induplecat, localnicii au afirmat, sus si tare ca noi, orasenii, nu putem schimba regulile rânduiala dintr-un sat…

Prinse

pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂

pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)

Ploua marunt

si apoi din ce in ce mai des, astfel ca ne-am udat bine, dis de dimineata; pe strada mea melcii stau lipiti pe fire de iarba, sunt o multime de flori

se aud cantece de pasarele si țấrâit de greieri, nici urma de oameni sau alte vietuitoare, ceva obisnuit intr-o dimineata de duminica 🙂

Zaresc

pe-un fir de iarba uscata, cochilia melcului si femela-licurici agatata de ea dar si turma de oi ce n-avea stare si aparuse din senin in urma mea;

mi-ar fi placut sa stau si sa fac poze pe-ndelete cu aparatul ca nu intalnesti prea des un licurici intr-o zi insorita dar n-aveam chef sa ma rafuiesc cu cainii; era… un caz de urgenta si-am folosit telefonul la restul pozelor 🙂