Pe picior de plecare

m-a prins rasaritul azi, cand mi-am propus s-o iau… eii nuu, nu spre deal ci spre locurile cultivate ale satului; sa dau iama prin lucerna necosita, nu mi s-aparut potrivit, ca sa gasesc ce cautam si-am mers mai departe, tot la vale… coborand pe razoare 🙂

prin iarba barboasa, flori ascunse privirii, fluturi si insecte inca adormite 🙂 cum am plecat, fara apa, mere sau altceva prin buzunare si fara bateria de rezerva, dupa vreo trei ceasuri, am zis ca-i intelept sa urc spre casa 🙂

O mare de ceata

in zori, la orizont si azi, cu siguranta nu mi-as dori sa locuiesc in vale; pe deal soarele-i sus si eu pe-afara, cu treaba; si tot devreme, au ajuns si

mustele si albinutele la renglotele dulci, cazute peste noapte si asta tare ma incurca; si-am pus mana pe-un leț lung si am dat jos tooaaate renglotele… da, da, din renglotul vecinilor si am scapat de-o bataie de cap dar acum, am alta: sa le arunc pe toate ori sa fac, dintr-o parte, compot sau dulceata 🙂 pai, numai la gandul ca iar m-apuca duminica, ma bufneste rasul 🙂