Le vad

si ma opresc, o clipa sau mai multe, sa mi le intiparesc in minte 🙂

sigur, pe unele le stiu, despre altele invat lucruri noi si zambesc, cum inca ma mai surprind gandacii pocnitori… cu antenele stranse stau nemiscati si brusc fac poc…  eii nuu, ultimul din imagine (Anostirus castaneus) nu m-a pocnit ci a sarit 🙂

Ma indrept

spre o parte a padurii prin care n-am mai fost si prin care, la prima vedere, nu pare ca e ceva de vazut, in februarie 🙂

sub scoarta desfacuta a catorva copaci cazuti pe sol, se vad diverse larve si-am fost surprinsa sa vad cateva insecte din familia Machilidae si pe-un trunchi, un grup de ciuperci mici, Apioperdon pyriforme 🙂

Mai raman

prin gradina pana toamna maci,  ca asa ii las eu si nu le tai capsulele dupa ce  li se scutura petalele pentru ca pe ele isi duc traiul sau si-au dus anul asta si  larvele gandacilor testosi 🙂

dupa ce se usuca si cand, la cea mai mica atingere, semintele se imprastie usor, le tai cu grija (nuu, nu pe o frunza de gulie 🙂 ) deasupra unui vas, apoi scot restul plantei din pamant 🙂