De trei dimineti

ma straduiesc (cu o coasa de imprumut care nu este deloc, pe masura mea) sa pun la pamant iarba care, a tot crescut si pe care n-am reusit sa o scurtez cu masina de tuns, pe doua portiuni din livada, saptamana trecuta 🙂

unui coasas bun, treaba asta i-ar lua un ceas si mie, chiar daca nu-s unul bun, doua-trei ceasuri nu dimineti, daca n-as gasi mereu cate ceva care sa-mi distraga atentia sau daca n-ar veni, de fiecare data, ploaia 🙂

Drumetind

prin paduri la sfarsit de aprilie, mai sus de padurea in care merg de obicei am intalnit plante pe care le cunosc de mult dar le vad prima data in zona;

marea surpriza au fost muscarii si in ultima imagine, Lilium martagonpe care n-am recunoscut-o singura in faza asta (daa stiu, is datoare cu o bere!); crinul de padure cand are flori, e una dintre cele mai elegante plante, in fata careia ramai fara cuvinte 🙂