E vineri

si… nuu, nu ma mai duc dupa lapte ci sunt afara din zori ca n-am mai dat prin curtea mea nici prin gradina, de-o gramada de zile; scot roaba si-i schimb roata cand imi suna telefonul, ma incrunt ca-i dimineata, apoi zambesc auzind cu cata bucurie ma saluta cineva spunand ca merge in oras, poate vreau ceva…

dau apoi cu ulei de in, butoiul ce sta pe afara de multe zile si ma amuz stiind „ca-i plin cu melancolie ” care nu-i a mea 🙂 insa cand il intorc, de bine ce-i era ii cad doagele si-l las asa…  eii, cum de ce? ca la poarta era o persoana cu un zambet larg pe fata, zicand ca a venit dupa salate; am mai pus seminte prin gradina si-am descoperit ca soarecii s-au mutat sub cerastium-ul daruit cu drag de Simf… eii, n-au o legatura directa cu el ci cu topinaburul care mai crestea pe acolo…

E vineri

si inca ploua, de data asta linistit dupa furtuna furioasa de ieri 🙂

si e ultima data cand am coborat dupa lapte, ca uite asa, m-am hotarat brusc in dimineata asta sa renunt… eii, nuu nu sa beau lapte ci sa-l mai cumpar de la cineva… inainte ca sa mi se para ca in locul florilor de mai laptele incepe sa aiba alt miros sau gust, unul de prostie si ipocrizie 🙂