zambet si inspiratie
si rasaritul ma prinde pe picior de plecare ca incoltise gandul de cu seara dupa iesirea la padure 🙂
las curba de nivel si urc pana in cel mai inalt punct cand asezandu-ma pe-o piatra sa ma bucur intens de o dimineata atat de frumoasa privirea-mi cade pe-o insecta aflata la picioarele mele 🙂
una insorita din septembrie si nuu, azi nu cobor dupa lapte ca am renuntat de tot si la al doilea furnizor, vinerea trecuta; deci e vineri si cobor pe drum cand, putin mai jos de casa mea m-apuca pentru o clipa doar… far’ sa ma dumiresc ce anume a fost ca am respirat adanc mi-a trecut, apoi m-a bufnit rasul ca am ajuns iar sa curat santurile 🙂
habar n-am de cate zile curge asa, c-a ajuns in centrul satului si nimeni n-a facut nimic; deci m-am intors dupa un ceas si cu sapa, am curatat menta din sant, ca ea era cauza 🙂 cumva, se pare ca natura e de vina mai mereu ca sta in calea confortului nostru, nu-i asa? 🙂 asta e povestea pe scurt ca nu vreau sa numar cati oameni au trecut pe acolo in timp ce eu savuram mirosul de menta si eram plina de noroi 🙂
si cobor in livada dupa ora 10 sa-mi iau sticla cu lapte, ce-o gasesc agata-n gard de cand am schimbat furnizorul 🙂
vad cateva prune, merele se cam putrezesc si-s multe pe jos, se coc murele ce-au trecut peste gardul meu din gradina vecina si sigur, a inflorit si singurul exemplar de stirigoaie 🙂
si… nuu, nu ma mai duc dupa lapte ci sunt afara din zori ca n-am mai dat prin curtea mea nici prin gradina, de-o gramada de zile; scot roaba si-i schimb roata cand imi suna telefonul, ma incrunt ca-i dimineata, apoi zambesc auzind cu cata bucurie ma saluta cineva spunand ca merge in oras, poate vreau ceva…
dau apoi cu ulei de in, butoiul ce sta pe afara de multe zile si ma amuz stiind „ca-i plin cu melancolie ” care nu-i a mea 🙂 insa cand il intorc, de bine ce-i era ii cad doagele si-l las asa… eii, cum de ce? ca la poarta era o persoana cu un zambet larg pe fata, zicand ca a venit dupa salate; am mai pus seminte prin gradina si-am descoperit ca soarecii s-au mutat sub cerastium-ul daruit cu drag de Simf… eii, n-au o legatura directa cu el ci cu topinaburul care mai crestea pe acolo…
si inca ploua, de data asta linistit dupa furtuna furioasa de ieri 🙂
si e ultima data cand am coborat dupa lapte, ca uite asa, m-am hotarat brusc in dimineata asta sa renunt… eii, nuu nu sa beau lapte ci sa-l mai cumpar de la cineva… inainte ca sa mi se para ca in locul florilor de mai laptele incepe sa aiba alt miros sau gust, unul de prostie si ipocrizie 🙂