Cu croncanit de ciori

vrabii gurese si gaini disputand cuibare, m-am trezit in zori;  ploua marunt si-n fata mea, pe Câmpia Libertății, da da, aia de la Blaj coboara o turturica si cu pasi usori se plimba-n fata mea;

n-am nimic de mancare degeaba caut in buzunare caa… doarme dusa, gazda mea 🙂 ; si apoi, mai mult de-un ceas, pe-o ploaie marunta, strabat strazi pustii, pline de melci si irisi frumosi…

Nu poate

ajunge foarte departe un melc minuscul in nici 5 min 🙂 imi zic, uitandu-ma in jurul farfurioarei, ca din una mica evadase si-l gasesc aproape;

ii adaug putina apa, el se pune repede in miscare ca n-apucase sa-si inchida usa si-n timp ce-i urmaream miscarile, mai zaresc unul; a trecut ceva timp de cand i-am vazut pe cei de aici, dar n-as paria ca sunt din aceeasi specie 🙂

In buzunare

mai pun cateodata, cochilii din astea mici si goale de care uit cand intru in casa sau le pierd pana ajung acasa, dar si asa, tot am adunat cateva 🙂

n-am vazut cum se tarasc melcii cu casutele astea-n spinare ca n-am intalnit niciunul; si azi, cand am gasit o cochilie plina am pus-o deoparte ca faceam ceva dar la scurt timp, m-am dus s-o iau si nu mai era 🙂

Au ajuns

o mancare sanatoasa, deci muult mai mult decat poate visa orice melc 🙂

nuu, nu-s de-ai mei (stiti doar ca melcii-s mai rapizi ca ardelenii) si nici n-am fost de fata la „pregateli”… dar am auzit din sursa sigura ca au fost  cativa „gratiati” si trimisi…. intr-o gradina 🙂