armeria - Armeria

A prins-o dimineata

aproape de regina noptii ca mai sunt multe cu flori prin curtea mea 🙂

o mut usor pe-o frunza si ma minunez cat e de frumoasa si ce bine iese in poze cand e in repaus 🙂

Se zaresc

usor acum prin vegetatie ca-i din ce in ce mai uscata 🙂

femela in gradina mea si masculul, mai sus de padure unde a si ramas 🙂

ajunsa musafir pe-un varf de deal, departe de cursuri de apa, isca niste intrebari in mintea noastra si ramanem fara raspunsuri desi ne uitam la ea, ea se uita la noi si desigur, tace; as zice, asa intr-o doara, ca-i Emys orbicularis insa nu ma pricep prea bine la broscutele astea 🙂

si-n soarele amiezii ea s-a dus spre apa mâloasa iar noi ne-am pus la povesti, adunand prune bune din pruni solitari crescuti la margini de pârloage 🙂

E vineri

una insorita din septembrie si nuu, azi nu cobor dupa lapte ca am renuntat de tot si la al doilea furnizor, vinerea trecuta; deci e vineri si cobor pe drum cand, putin mai jos de casa mea m-apuca pentru o clipa doar… far’ sa ma dumiresc ce anume a fost ca am respirat adanc mi-a trecut, apoi m-a bufnit rasul ca am ajuns iar sa curat santurile 🙂

habar n-am de cate zile curge asa, c-a ajuns in centrul satului si nimeni n-a facut nimic; deci m-am intors dupa un ceas si cu sapa, am curatat menta din sant, ca ea era cauza 🙂 cumva, se pare ca natura e de vina mai mereu ca sta in calea confortului nostru, nu-i asa? 🙂 asta e povestea pe scurt ca nu vreau sa numar cati oameni au trecut pe acolo in timp ce eu savuram mirosul de menta si eram plina de noroi 🙂

Zile calde

si senine in septembrie si fiecare incepe frumos, cu un rasarit de soare 🙂

incet se coc strugurii, merele cad necoapte din meri iar physalisul meu, o singura planta iesita tarziu din seminte ratacite, nu da nici un semn 🙂 pai, e bonusul meu de gradinar si sper sa se coaca macar un fruct; eii nuu, nu pana la Craciun ci pana cade prima bruma 🙂

Era cazul

sa gasesc si molia (Dicallomera fascelina) dupa ce ani de zile am tot vazut omizile; mereu sunt cate doua si intr-o poza de imprumut au si „cornite” 🙂

am gasit-o la sfarsit de august-ca n-am mai fost demult pe dealurile mele- cand de pe un fir de iarba s-a lasat pe sol, facand pe mortul 🙂

E septembrie

si majoritatea plantelor din flora spontana au seminte insa si asa, fara flori, am recunoscut multe, pe unde am trecut duminica 🙂

si stiu deja, unde mi-ar placea sa petrec o parte din timpul meu, primavara viitoare; tot pe acolo am gasit, unele cu flori si altele uscate, exemplare fara numar de Centaurea atropurpurea, specia pe care n-o stiam asta vara 🙂

In treacat

am vazut si-un grup de urechelnite cu flori galbene 🙂

si mult omag galben, care-i tare fain in septembrie 🙂

Prin zonele

cu pietre, cu flori la soare sau inca fara flori la umbra, Hylotelephium telephium 🙂

si-o multime de Lygaeidae prin porumbari si pe plantele din jurul lor 🙂

O abatere

una semnificativa de la traseul spre casa, pe la grota c-o vazusem pe harta 🙂

mai conta un urcus pe parte si-o coborare pe cealalta pe un teren abrupt fata de drumul lasat in urma sau cel care ma astepta in fata ?! 🙂

Pe cel mai lung

drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂