zambet si inspiratie
de la-nceput ca NU VREAU, nu ca n-as putea sau n-as sti cum sa ma folosesc de viciile unor persoane fara prea multa educatie… 🙂 si cum n-o sa va spun toata povestea, am trecut la treaba pentru ca… vorba mea: „daca vrei ca un lucru sa fie bine facut, fa-l tu!”
asa ca, fix intr-un ceas am curatat marginile drumului (pe care umbla multa lume din sat si din afara) de vegetatia mai inalta decat mine… si sigur ca iar mi s-a dus vestea 🙂
nu mi-am terminat toata treaba pentru azi (va zic mai tarziu de ce) si m-a prins ploaia, asa ca daca tot m-a udat m-am dus (ca asa ma apuca pe mine sambata sau duminca) sa fac putina munca voluntara 🙂
ca apa iese iar pe drum si din nou imi murdaresc papucii dimineata; un motiv mai bun, zic eu, decat ala… cu spiritul civic 🙂
care merg pe jos si de sus in jos si de jos in sus pe drumul asta, printre ei ma numar si eu :); un drum uscat de altfel, pana intr-o dimineata cand…
spre sat dimineata asta, pe strada mea (de sus in jos, fireste si pe care de obicei la ora aia nu vezi tipenie de om, niciodata), un om imi da buna dimineata si ma intreba daca am vazut cum s-a stricat drumul si santul la ultimul halău 🙂
pana n-o revendica altcineva, e a mea, ca sa fie clar!
stiam, ca voi ajunge sa scriu despre oameni si zambesc la asta, pentru ca dupa cum am mai spus, eu cred ca fiecare om are o parte buna, chiar daca in timp s-a ales praful din ea 🙂 aaa … a uitat de ea, din diverse motive sau experiente 🙂
ce-o fi fost in mintea lui ?! A omului.
la compost, mergeau de minune 🙂 la al meu, normal.