spre sat dimineata asta, pe strada mea (de sus in jos, fireste si pe care de obicei la ora aia nu vezi tipenie de om, niciodata), un om imi da buna dimineata si ma intreba daca am vazut cum s-a stricat drumul si santul la ultimul halău 🙂
Etichetă: drum
Strada mea…
pana n-o revendica altcineva, e a mea, ca sa fie clar!
stiam, ca voi ajunge sa scriu despre oameni si zambesc la asta, pentru ca dupa cum am mai spus, eu cred ca fiecare om are o parte buna, chiar daca in timp s-a ales praful din ea 🙂 aaa … a uitat de ea, din diverse motive sau experiente 🙂
Zambet!
ce-o fi fost in mintea lui ?! A omului.
la compost, mergeau de minune 🙂 la al meu, normal.