Pe deal

n-am prea fost luna asta si simt, asa putin ca o parte din vara a cam trecut pe langa mine insa azi, ca-i duminica, il stabat la pas si nu ma grabesc defel, ma uit cu zambet ce flori au mai ramas prin iarba uscata si prin care sar diverse ortoptere 🙂

ajung la padure si pe masura ce avansez constat ca pasarile nu mai canta, ca doar vantul sufla printre crengi si de pe frunze cad cu zgomot, picaturile ramase de la ploaie; mai sus aud turma de oi si cum n-am chef sa-mi tulbur o dimineata linistita, schimb directia fara sa ies din padure si dupa ore bune ma intorc in sat, prin alta parte 🙂

Pe cel mai lung

drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa  ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂

uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )