E vineri

una insorita din septembrie si nuu, azi nu cobor dupa lapte ca am renuntat de tot si la al doilea furnizor, vinerea trecuta; deci e vineri si cobor pe drum cand, putin mai jos de casa mea m-apuca pentru o clipa doar… far’ sa ma dumiresc ce anume a fost ca am respirat adanc mi-a trecut, apoi m-a bufnit rasul ca am ajuns iar sa curat santurile  🙂

habar n-am de cate zile curge asa, c-a ajuns in centrul satului si nimeni n-a facut nimic; deci m-am intors dupa un ceas si cu sapa, am curatat menta din sant, ca ea era cauza 🙂 cumva, se pare ca natura e de vina mai mereu ca sta in calea confortului nostru, nu-i asa? 🙂 asta e povestea pe scurt ca nu vreau sa numar cati oameni au trecut pe acolo in timp ce eu savuram mirosul de menta si eram plina de noroi 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.