E septembrie

si majoritatea plantelor din flora spontana au seminte insa si asa, fara flori, am recunoscut multe, pe unde am trecut duminica 🙂

si stiu deja, unde mi-ar placea sa petrec o parte din timpul meu, primavara viitoare; tot pe acolo am gasit, unele cu flori si altele uscate, exemplare fara numar de Centaurea atropurpurea, specia pe care n-o stiam asta vara 🙂

O duminica plina

plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂

cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi  prin padurea umbroasa  prin care ne-am intors 🙂

Cu croncanit de ciori

vrabii gurese si gaini disputand cuibare, m-am trezit in zori;  ploua marunt si-n fata mea, pe Câmpia Libertății, da da, aia de la Blaj coboara o turturica si cu pasi usori se plimba-n fata mea;

n-am nimic de mancare degeaba caut in buzunare caa… doarme dusa, gazda mea 🙂 ; si apoi, mai mult de-un ceas, pe-o ploaie marunta, strabat strazi pustii, pline de melci si irisi frumosi…

Cateva oite

ei nuu, nu din cele din turma ci Anemone sylvestris de-o mare frumusete si

o surpriza pentru mine ca nu le-am mai intalnit; in plin soare, un grup mare de coada cocosului si am gasit un singur Echium russicum inflorit insa peste cateva zile vor fi o multime si sigur… ca ma mai duc 🙂

In grupuri mici

i-am zarit de la distanta si parca nu-mi venea sa cred; dar daa, sunt irisi pitici iar irisii sunt flori cu rezonante puternice in interiorul meu; fara motiv si fara nici o explicatie sunt dintotdeauna  florile mele preferate 🙂

am vazut si prin alte locuri irisi care cresc spontan dar pe cei de acum nu i-am mai intalnit;  Iris ruthenica din familia Iridaceae cu denumirea populara de irisul maghiar 🙂