Etichetă: iunie

La amiaza

 

ieri, caldura mare si eu cobor spre un loc in care m-am dus foarte des anul asta descoperind de fiecare data cate ceva, cu bucurie si mirare 🙂

asa va ramane mereu in mintea mea…   o diversitate de flori si culori, fluturi, alte insecte si care, imagine cu imagine, a devenit un tablou cu un peisaj, mereu in miscare 🙂

E a treia oara

in viata mea, cand… „de buna voie si nesilita de nimeni” 🙂  heeeii, nu va ganditi la chestii fix aiurea, ca e simplu: renunt la o parte din cartile mele; una cate una, dar nu toate ca sa fie clar, au ajuns rupte-n bucatele pe gramada de compost 🙂

le-am pastrat pe cele daruite de persoane dragi sau cumparate de mine in momente demne de tinut minte, din motive personale; sigur ca am si o poveste, de ce am facut-o si nu v-o spun acum insa daca voi, aveti ceva de zis, nu va sfiiti 🙂

Inteleg

ce cauta unele si as putea presupune ce cauta mustele prin soc ins  la altele m-am uitat, stiti voi… ca boul la poarta noua ?!?  🙂 🙂 🙂

cu cat vad mai multe, zi de zi, prin natura realizez ca sunt atat de departe de a intelege macar o mica parte, desi unii mai avizati, n-ar spune asta 🙂

Taiat drastic

asta iarna, socul din gradina adaposteste acum diverse insecte 🙂

e lipicios si de-a dreptul belicos cand trec prin apropiere si starnesc un roi de muste; pai, nici chiar asa, ca-i socul si gradina mea si socul era alocat de mine (ce gluma buna, nu?) pentru afide, furnici si buburuze 🙂 aseara, cu rabdare, sa nu starnesc toate mustele deodata, am aflat cine isi mai duce traiul pe acolo 🙂

Dupa asfintit

aseara, s-a pornit un vant aprig pe dealuri si-am ajuns acasa pe scurtatura, adica prin livada mare de la marginea satului 🙂

afundandu-ma prin iarba inalta, ce-n unele locuri trece cu mult de mijlocul meu,  vad plantele obisnuite ce-nfloresc in iunie la soare si cele ce cresc prin locuri umbroase 🙂

Se unduiesc

usor firele subtiri de colilie si aproape aud, la Briza maxima, tremuratul florilor in adierea vantului si in linistea de acol0 🙂

m-am bucurat de peisaj insa nu multa vreme ca mi-a sunat telefonul; ca nu stiu cum se face ca ma prinde, mai mereu pe dealuri si ne-am pus la povesti pana cand soarele a disparut sub linia orizontului 🙂

Pe stanci

flori colorate si-un vanticel usor ducea si-aducea, arome dulci, tare placute; si-as fi ramas acolo sa vad apusul soarelui sau rasaritul Lunii 🙂

vad pentru prima data, o alta specie de Scorphularia, una care nu creste la mine in gradina si trandafiri albi, care cresc spontan prin natura 🙂

O duminica plina

plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂

cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi  prin padurea umbroasa  prin care ne-am intors 🙂