O duminica plina

plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂

cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi  prin padurea umbroasa  prin care ne-am intors 🙂

In grupuri mici

i-am zarit de la distanta si parca nu-mi venea sa cred; dar daa, sunt irisi pitici iar irisii sunt flori cu rezonante puternice in interiorul meu; fara motiv si fara nici o explicatie sunt dintotdeauna  florile mele preferate 🙂

am vazut si prin alte locuri irisi care cresc spontan dar pe cei de acum nu i-am mai intalnit;  Iris ruthenica din familia Iridaceae cu denumirea populara de irisul maghiar 🙂