au disparut subit de la suprafata in balta mica, la apropierea mea; curioasa cate sunt m-am asezat, asteptand sa iasa iar, cand imi suna telefonul… zambesc si surprind persoana raspunzand, lucru neobisnuit 🙂
ii spun unde sunt si ne punem la povesti… ardelenesti, despre toate si despre nimic sau despre… toate nimicurile, care ieri, aveau un sens si azi nu mai au sau care, au azi un sens si maine nu vor mai avea?!?
la fel cum au disparut, asa au si aparut broscutele la suprafata, ma uit la ele, le numar, caut cevaaa… in 4 buzunare, apoi rad si spun: stai sa-ti spun, una buna… m-am gandit ca daca nu pot face poze cu aparatul, ca-mi tre’ doua maini, hai sa fac cu telefonul, dar nu-l gaseam in buzunare” si radem, apoi ea zice: no, stai sa ti-o spun pe-a mea […] si radem, si-am tinut-o tot asa mai mult de-un ceas, timp in care broscutele si-au vazut de treaba si mi-ar fi placut o poza la „colectia” mea, ne-actualizata; nu va spun toata povestea, dar inainte sa ma ridic si sa dispara iar toate broscutele in sau sub apa, am scos una cu o crenguta si-am facut poze, cu doua maini 🙂
sunt exemplare de Bombina variegata sau izvoras cu burta galbena 🙂