la pas prin natura, departe de sat intr-o zi de duminica 🙂
si mult soare ce scoate in evidenta o multitudine de culori – cei care atrag privirea in mod deosebit sunt perii 🙂
Cu incantare
Etichetă: drumetie
Un cer albastru
si zgomotele din sat m-au scos din curte tarziu, dupa-amiaza; fara tinta m-am tot dus, prin padure pana sus fara s-ascult un gand care, mai in gluma, mai in serios, la fiecare bifurcatie, urla sa fac stanga-mprejur 🙂
ma asez in cel mai inalt punct si dupa un moment de liniste, ma aud strigata pe nume… ma intorc surprinsa, ma uit la oameni si zambesc; zambeam si pentru ca… in sinea mea, eu ma miram de ce nu simt si bucurie 🙂
De sus
am vazut orizonturi nesfarsite si curcubeie frumoase, in urma ploii 🙂
Sub frunzisul fagilor
ne-am adapostit cand ne-am intalnit cu ploaia, ca ea se ducea la vale si noi, sus, spre culme 🙂
O abatere
Pe cel mai lung
drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂
uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )
O zi
de marti ca o zi de duminica si-o drumetie sub un cer plin de nori 🙂
Pe-o floare
de scai in plin soare, un gandac asasin si-o molie diurna 🙂
o albina dulgher si-o broscuta prin padure, pe care n-am vazut-o eu 🙂
Si dupa amiaza
ca stiam exact unde ma duc si cat imi ia sa ajung, am pornit la drum 🙂
si-am stat pe culme mai mult de-un ceas in soare cu adiere de vant; in rest liniste, fara oameni insa multa viata si alte sunete specifice, din natura 🙂
Am mai facut
ieri si altele pe drum, ca acum cand imi amintesc ma bufneste rasul si-ar fi fost tare bune de pus intr-o poveste, da’ no… azi e o alta zi 🙂
o briza lina unduia trestia usor si aducea miros de namol la lacul din padure; diferite libelule si randunele planau sau zburau rapid deasupra apei, cateva broscute si mult puiet de peste catre mal; si-n apropiere, un grup mare de branca ursului (Heracleum sphondylium) cu forme frumoase si gargarite (Curculioninae) pe ele 🙂
Cale lunga
prin iarba uscata si mare, trecand peste multe razoare si gasind cu greu o cale de trecere pe langa tufe de arbusti teposi ajung in vale 🙂
pana acum, n-am mai auzit intr-o zi de vara, atatea ortoptere striduland simultan si toate gandurile mele au fugit amutit ca n-aveau loc de ele; jos, langa paraias, vazand paunite (Calopteryx splendens), verzi si albastre am zambit si fara nostalgie mi-am amintit de un loc, unde vara erau atat de multe ca mi se asezau in palma 🙂
Prea cald
si prea tarziu ca s-o iau in susul satului asa ca o iau la vale prin padurea cea umbroasa; dupa paraias, las drumul si o iau de-a dreptul in sus, pentru ca asa vreau, pentru ca pot si stiu exact unde vreau sa ajung 🙂
ies din padure si inca ma pot razgandi ca-n scurt timp as fi sus, pe culme insa ma indrept cu zambet spre vale 🙂