Un cer albastru

si zgomotele din sat m-au scos din curte tarziu, dupa-amiaza; fara tinta m-am tot dus, prin padure pana sus fara s-ascult un gand care, mai in gluma, mai in serios, la fiecare bifurcatie, urla sa fac stanga-mprejur 🙂

ma asez in cel mai inalt punct si dupa un moment de liniste, ma aud strigata pe nume… ma intorc surprinsa, ma uit la oameni si zambesc; zambeam si pentru ca… in sinea mea, eu ma miram de ce nu simt si bucurie 🙂