zambet si inspiratie
am mai vazut, insa nu in grup asa de mare si nu in luna septembrie 🙂
despre ciupercile de pe cioata de salcie, nu va zic decat ca atunci cand le-am vazut imi era atat de foame incat… ei nuu, nu le-am mancat crude, nici macar nu le-am adunat ca nu le cunosc, insa in imaginatia mea, ca mai aveam ceva de mers pana acasa, mi-am facut o tocana buna-buna pe care am savurat-o pe indelete 🙂
calc usor, nici un zgomot nu se aude caci gandurile mele au ramas intr-o zi de vineri depanate intr-un ghem, la intrarea in padure 🙂
vad ciuperci pe care le stiu, incerc sa le surprind formele si frumusetea iar la grupul de ghebe si la pastravul de fag, argumentele mele pro si contra (de a le culege) s-au batut cap in cap si sigur ca cele cu n-am au fost mai amuzante si-au castigat asa ca toate au ramas acolo… pana data viitoare 🙂
de ciuperci lignicole, par la fel ca-n anii trecuti insa fiecare este diferita 🙂
e ceata si liniste prin padure, frunzele-s ude si nu suna sub pasii mei 🙂
si zgomotele din sat m-au scos din curte tarziu, dupa-amiaza; fara tinta m-am tot dus, prin padure pana sus fara s-ascult un gand care, mai in gluma, mai in serios, la fiecare bifurcatie, urla sa fac stanga-mprejur 🙂
ma asez in cel mai inalt punct si dupa un moment de liniste, ma aud strigata pe nume… ma intorc surprinsa, ma uit la oameni si zambesc; zambeam si pentru ca… in sinea mea, eu ma miram de ce nu simt si bucurie 🙂
chiar daca n-a plouat de multa vreme, au aparut ciuperci diverse 🙂
culeg doar piciorul caprioarei, ca-s pe trei sferturi uscate de soare 🙂 mai contribui si eu putin si le pastrez simple, in beci, in borcane 🙂
caldura mare si ma indrept spre padure, fara un scop anume 🙂
cateva mierle si-o veverita zaresc prin ea, nu-s multe ciuperci ca n-a plouat si sub pasii mei trosnesc crengutele uscate 🙂
nu zboara insecte, pe musuroaie sunt mii de furnici ce nu se-ncurca 🙂
curge cu zgomot apa pe paraie si prin livada balteste; e liniste prin natura azi si pare ca nimic nu se schimba insa… numai pare 🙂
spre o parte a padurii prin care n-am mai fost si prin care, la prima vedere, nu pare ca e ceva de vazut, in februarie 🙂
sub scoarta desfacuta a catorva copaci cazuti pe sol, se vad diverse larve si-am fost surprinsa sa vad cateva insecte din familia Machilidae si pe-un trunchi, un grup de ciuperci mici, Apioperdon pyriforme 🙂
frumos in peisajul padurii si tot in grupuri mari, casul ciorii prin aceleasi zone in care le-am vazut si asta toamna 🙂
ies in evidenta, din covorul de frunze ruginii, alte culori 🙂
in ultima imagine, as putea paria ca-s pleurotus si i-as fi putut culege ca erau congelati dar aratau bestial acolo si acolo au ramas 🙂
