Ma indrept

spre o parte a padurii prin care n-am mai fost si prin care, la prima vedere, nu pare ca e ceva de vazut, in februarie 🙂

sub scoarta desfacuta a catorva copaci cazuti pe sol, se vad diverse larve si-am fost surprinsa sa vad cateva insecte din familia Machilidae si pe-un trunchi, un grup de ciuperci mici, Apioperdon pyriforme 🙂

Cu trei zile

in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂

cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita  marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂

Cu atentia

indreptata spre grupul de ciuperci nici macar nu l-am zarit ; dar el s-a pus in pozitie de aparare cand am intors ciuperca cu piciorul…

si n-a stat deloc la poze 🙂 daca ma miscam eu, se misca usor si el asa ca… nu mi-a dat de ales; l-am ridicat sa ma uit in ochii lui si dupa ce m-am lamurit, l-am lasat in pace 🙂