A plouat

pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂

ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;

La cules

de flori de tei, n-am stat cat as fi vrut nici n-am adunat cate mi-am propus; erau crengile pline de flori dar si florile, de albine, care de cate ori rupeam o floare faceau roi in jurul meu 🙂

asa ca am plecat pe alt versant sa caut o floare si l-am batut de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul si nici urma de ea; dar am gasit ciuperci in inelele de zana pe care nu le-am cules, am vazut un pietrar si cateva omizi frumoase 🙂