N-am timp

chiar n-am timp de nostalgia ce-ncearca zadarnic sa ma prinda in fiecare an, in luna octombrie ­čÖé

O simt cum ma pandeste intr-un rasarit de soare, in galbenul florilor de topinambur,┬á in racoarea diminetilor si-a serilor din┬á fieare zi de toamna, in adierea vantului ce da jos frunzele din pomi, in cantecul tanguit al pasarilor ramase, in orice culoare diferita de verde, in privirea caprioarelor ce le intalnesc zilnic, in mirosul busuiocului din palmele mele, in aroma merelor si a physalisului- bonusul meu de gradinar, in multe-multe altele si… ma bufneste rasul; ei, si daca as vorbi singura, as putea striga in noptile cu Luna plina: Traiesc in prezent, incearca la anul si cine stie… poate ai noroc si ma las prinsa intr-o poveste ­čÖé

P.S:  :) din motive personale, am inchis comentariile aici dar daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)