zambet si inspiratie
usor firele subtiri de colilie si aproape aud, la Briza maxima, tremuratul florilor in adierea vantului si in linistea de acol0 🙂
m-am bucurat de peisaj insa nu multa vreme ca mi-a sunat telefonul; ca nu stiu cum se face ca ma prinde, mai mereu pe dealuri si ne-am pus la povesti pana cand soarele a disparut sub linia orizontului 🙂
flori colorate si-un vanticel usor ducea si-aducea, arome dulci, tare placute; si-as fi ramas acolo sa vad apusul soarelui sau rasaritul Lunii 🙂
vad pentru prima data, o alta specie de Scorphularia, una care nu creste la mine in gradina si trandafiri albi, care cresc spontan prin natura 🙂
plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂
cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi prin padurea umbroasa prin care ne-am intors 🙂
pe sol, in padure, se misca vioi, un carab; la prima vedere, nu parea ca-l stiu, culoarea m-a derutat putin insa cand a zburat brusc am zambit, ca-i un Cicindela, unul pe care nu l-am mai vazut 🙂
si pe-nserate, in curtea mea cineva a strigat: ai o broscutaaaa … pai sa vedem… o ghiceste cineva? 🙂
de soare printre nori incepe o zi de duminica dupa o noapte fara stele 🙂
cu povesti mari la foc mic si jocuri mici pentru copii mari 🙂
in culori si forme ce aduc mereu zambet si mirare 🙂
te uiti, la marginea padurii sau in plin camp cu flori e plin de gaze…
si eu sunt tare in urma cu povestile ca fiecare are povestea ei, mai adaug un croitor nou pe lista mea 🙂
si forme diferite e fiecare floare din acea multime 🙂
de caldaruse tare frumoase ce cresc spontan, nu departe de casa mea 🙂
si… nuu, nu ma mai duc dupa lapte ci sunt afara din zori ca n-am mai dat prin curtea mea nici prin gradina, de-o gramada de zile; scot roaba si-i schimb roata cand imi suna telefonul, ma incrunt ca-i dimineata, apoi zambesc auzind cu cata bucurie ma saluta cineva spunand ca merge in oras, poate vreau ceva…
dau apoi cu ulei de in, butoiul ce sta pe afara de multe zile si ma amuz stiind „ca-i plin cu melancolie ” care nu-i a mea 🙂 insa cand il intorc, de bine ce-i era ii cad doagele si-l las asa… eii, cum de ce? ca la poarta era o persoana cu un zambet larg pe fata, zicand ca a venit dupa salate; am mai pus seminte prin gradina si-am descoperit ca soarecii s-au mutat sub cerastium-ul daruit cu drag de Simf… eii, n-au o legatura directa cu el ci cu topinaburul care mai crestea pe acolo…
clar ca-s pe-o creanga uscata si cu tepi mari-mari 🙂
si anul asta sunt o multime de sfrancioci, prin areal 🙂
