zambet si inspiratie
nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂
spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂
sufla vantul pe culme insa nu mi-a pasat 🙂 c-am stat minute intregi
uitandu-ma cum, o multime de frunze, smulse de pe crengile copacilor din padure erau peste tot in aer si se lasa duse de vant sus, muuult mai sus de punctul unde eram eu 🙂
peste noapte, nici urma de soare sau de-o pata de albastru, pe cer 🙂
si-un vant rece s-a pornit in zori si n-are de gand sa se-opreasca insa cum am zis mereu, nu-s suficiente motive ca sa ma tina-n casa 🙂
sa le ating pe fiecare ca nu mai zboare sau nu mai sara atat de tare 🙂
de la traseul obisnuit, nu foarte mult-zic eu, luand-o la vale ca sa merg pe un drum pe care-l aveam in vedere de asta vara 🙂
si mi-am imaginat, acum in plina toamna, o parte din insectele si plantele ce le pot vedea pe acolo, vara si primavara 🙂
urc spre culme si prin iarba uscata mai gasesc flori, in octombrie 🙂
la pas prin natura, departe de sat intr-o zi de duminica 🙂
si mult soare ce scoate in evidenta o multitudine de culori – cei care atrag privirea in mod deosebit sunt perii 🙂
pe deal si prin padure, o multime de pitigoi galagiosi prin copaci si șofrănei printre frunzele colorate ce acopera solul 🙂
si-au aparut o multime de ciuperci insa eu am cules doar piciorul caprioarei (Macrolepiota procera) proaspat iesite, dupa ploaie 🙂
printre nori si putine culori de toamna ies prin natura 🙂
si dupa ce adun cateva prune, ajung intr-o mica gradina cu care ne mandrim ca are diversitate; abia astept sa vad cati cartofi dulci vor fi intr-un cuib 🙂
drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂
uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )
departe insa nici nu m-au lasat sa ajung aproape de ei 🙂
asa ca pentru cateva minute am urmarit de la distanta pitigoii zglobii ce se hraneau cu semintele de scai 🙂
tare devreme de acasa insa in cateva ceasuri am ajuns de cealalta parte 🙂