In zori

nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂

spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂

S-au risipit

norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe  🙂

nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂

Inchid poarta

si fara sa privesc in urma, pornesc la pas domol spre deal sa caut niste flori, chiar daca la mijloc de august nu am multe sanse sa le gasesc; si-o tai de-a dreptul, spre varf… ca asa vreau, ca pot si mai ales ca-mi place 🙂

pe deal, nu prea mai sunt flori deci fac un mic ocol (cele pe care le caut sunt in alta parte) si din varful dealului, cobor spre padure amintindu-mi de o balta mica pe care am gasit-o acum trei ani, langa mesteacan; ajung acolo si surpriza: acum sunt doua! 🙂