In zori

nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂

spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂

E duminica

si am iesit afara doar pe la amiaza ca toata dimineata a plouat cu soare 🙂

la ora aia puteam ajunge oriunde insa mai sus de padure, vantul era atat de aprig incat stand pe loc si uitandu-ma la nori ma apuca ameteala (aveam impresia ca ei stau pe loc si ma misc eu) asa ca am schimbat directia spre un loc in care n-am mai fost demult 🙂