zambet si inspiratie
nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂
spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂
soarele la orizont si nu prevestete, pe moment, o zi frumoasa 🙂
dar la scurta plimbare inafara satului, cerul e albastru si printre petice de zapada se vad multe schimbari fata de zilele trecute 🙂
si azi, vantul s-a mai domolit deci e bine de stat pe-afara; dupa ce-am curatat zapada am coborat in sat c-o treaba, chiar daca nu-i vineri 🙂
m-au latrat doar cainii, nici o urma de oameni pe drumul de intors 🙂
de primavara petrecuta, in cea mai mare parte, pe afara 🙂
pe deal apar toporasii, se deschid si florile la corni, greierii dau semne de naparlire si incep sa zboare fluturasii in cautarea femelelor adapostite in casute 🙂
in linistea diminetii, pe stratul proaspat de zapada asezat peste noapte;
din departare, ceata urca incet pe vai si soarele, inca nu se vede 🙂
pe sus si picioarele afundate prin zapada, pe dealuri fara urme, intr-o duminica geroasa de ianuarie (sunt -4 grade C la soare) 🙂
toti cornii prin zona inainte de episodul cu zapada si acum sunt plini de albinute, dediteii turtiti de zapada se ridica incet, apar si alte flori…
dar si insecte colorate ies la soare; astea-s de ieri, azi stau in casa 🙂
a inflorit si se deschide seara de seara, regina noptii 🙂
pe afara, multe plante si-au scos florile dar toate sunt ude si nu se deschid fara o raza de soare;
prin minte cand era inca noapte afara si -9 grade C iar eu puneam apa in vasul inghetat al cainelui, ca e duminica si ca nimic nu ma poate impiedica sa lenevesc putin; si-n timp ce-mi savuram cafea mea de dimineata… brusc se ia curentul electric… zambesc, aproape rad, ca-n 5 min am fost afara 🙂
am prins rasaritul si pana am ajuns pe deal soarele era deasupra orizontului; cu mainile inghetate si afundate, cu tot cu manusi, in buzunare (mi)am lasat privirea sa colinde (pozele le-a facut cainele de data asta) si dupa mai multe pauze am ajuns acasa dupa doua ceasuri 🙂
si-un corn inflorit, in Parcul Central 🙂
in poze… ce nu vorbesc; ca in realitate pe langa cantecul divers al pasarilor si zumzaitul albinutelor, prin areal se aud caini ce latra fara motiv, cateva
drujbe, strigatele indepartate ale unor vanatori, behaitul turmei amestecate de oi si capre si fireste, de la biserica sunetul clopotelor… ca e duminica 🙂
zaresc o radasca imensa sub o frunza de patlagina; dar din pacate… din cauza asta arata asa mare; avea un corn rupt, dar celalalt arata bine 🙂
daca va intrebati cine l-a strivit, pot sa va spun ca a fost un accident… pe drumul ala trece o singura vacuta, mare si grea, de altfel 🙂