A cantat cucul

azi pentru prima data prin arealul satului si pare ca a ajuns mai devreme decat in anii trecuti 🙂

intre doua ploi m-am dus pan’ la padurea ce rasuna de cantecele diverselor pasari si sigur, cucul nu lipsea; copacii se inverzesc usor, cornii se vad de la distanta si recunosc… am fost usurata ca azi n-a fost soare, mi-ar fi luat mult sa ma intorc 🙂

In zori

nici urma de e ceata si se zareste o geana de lumina pe cer 🙂

spre amiaza, m-am dus pe deal unde, cu lacrimi in ochi, eii nuu… nu-s cu motiv ci-s de la vantul rece si neostoit ce duce norii spre sud c-o viteza ametitoare, m-am plimbat la pas o vreme; o fi devreme sau nu pentru corn, sigur ca nu infloreste pana la Craciun insa incet se umfla mugurii florali 🙂

Si-mi trecuse

prin minte cand era inca noapte afara si -9 grade C iar eu puneam apa in vasul inghetat al cainelui, ca e duminica si ca nimic nu ma poate impiedica sa lenevesc putin; si-n timp ce-mi savuram cafea mea de dimineata… brusc se ia curentul electric…  zambesc, aproape rad, ca-n 5 min am fost afara 🙂

am prins rasaritul si pana am ajuns pe deal soarele era deasupra orizontului; cu mainile inghetate si afundate, cu tot cu manusi, in buzunare (mi)am lasat privirea sa colinde (pozele le-a facut cainele de data asta) si dupa mai multe pauze am ajuns acasa dupa doua ceasuri 🙂