zambet si inspiratie
si prea tarziu ca s-o iau in susul satului asa ca o iau la vale prin padurea cea umbroasa; dupa paraias, las drumul si o iau de-a dreptul in sus, pentru ca asa vreau, pentru ca pot si stiu exact unde vreau sa ajung 🙂
ies din padure si inca ma pot razgandi ca-n scurt timp as fi sus, pe culme insa ma indrept cu zambet spre vale 🙂
de duminica fara soare pe dealuri 🙂
nu zboara fluturi insa canta greieri prin iarba uda si cateva ciocarlii n-au stare cand, la pas, strabatem tot un deal si-o vale in jurul satului 🙂
plina de oameni frumosi prin curtea mea si de-o drumetie inceputa la o ora tarzie… cam pe cand, altii plecati in zori se intorceau spre casa 🙂
cu povesti, irisi noi (Iris aphylla) si alte flori pe colturi de stanci; intalniti de mine atat atat de des primavara asta, alti irisi prin padurea umbroasa prin care ne-am intors 🙂
am stat in casa desi a fost duminica si-i luna mai…
c-a tot plouat, mai potolit sau super tare cand norii veneau dinspre sud 🙂
inainte de ivirea zorilor, m-am uitat la un documentar pe Netflix; nu-s lucruri chiar noi pentru mine dar am fost curioasa pana la ce nivel s-a ajuns in prezent si mai ales, ce soutii se intrevad 🙂
apoi, am facut o curatenie galagioasa (din aia cu aspiratorul in toata casa, ca-i duminica) mi-am facut o placinta cu ciuperci, ceapa, diverse seminte si cand soarele a fost sus, m-am dus… ei da, o fi internetul o „minune”, dar mai sunt si altele… pe afara, prin natura 🙂
cand eu aveam alte planuri pentru ziua de duminica, ploua continuu de ieri si afara sunt 14 grade C; trezita in zori de sunetul picaturile de ploaie de pe acoperis si al catorva, ce cadeau constant in pod, am iesit afara 🙂
mi-am scos fortat cainele din adapost, l-am plimbat prin livada uda apoi am dus tigle bune in pod schimbandu-le zgomotos pe cele fisurate, asa ca sa raman in topul povestilor din sat ca iar lucrez intr-o zi de duminica… ca nu v-am povestit cum sau in ce zile s-a nimerit sa-mi desfac, caramida cu caramida si cu muuult zgomot, ultimul horn 🙂
putin dupa ora 7 cu ceata ce coboara din deal, impresoara satul pe laterale si-apoi se-ntinde peste tot de jos in sus 🙂
prin sat, la multe case doar cainii latra dar stapanii nu se trezesc cand latra cainii 🙂 prin sant nu mai curge apa si nici la halau, ei nuu, nu pentru ca e toamna, seceta sau duminica ci s-a deschis…. cazanul 🙂